Aloise Tăutu s-a născut în 23 decembrie 1895 în Terebeşti, într-o familie foarte săracă, rămânând orfan de tată la patru ani. A copilărit în Valea Vinului şi în data de 28 septembrie 1981 s-a stins din viaţă la Roma. Din fragedă tinereţe a fost ajutat de preotul Constantin Lucaciu (fratele lui Vasile Lucaciu), apoi a devenit martorul mişcărilor ardelene prilejuite de căderea Imperiului Austro-Ungar, unirea Transilvaniei cu România, fiind şi delegatul satului Valea Vinului, de pe Valea Someşului, la Marea Adunare Naţională de 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.
Ca student, era apreciat de episcopul Demetriu Radu, dar şi de rectorul De propaganda Fide, Mono Paolo Giobbe. După absolvire a predat, timp de un an, religia şi limba latină la Liceul de Fete din Beiuş.
În Oradea a ajuns în 1922, ca profesor de filozofie la nou înfiinţata Academie Teologică Greco-Catolică. A predat în continuare religia la Liceul de fete Oltea Doamna, la Şcoala superioară de comerţ şi la Şcoala normală unită. Dascălul Tăutu organiza la fiecare început de an şcolar spectacole cultural-religioase cu elevii, cele ţinute în Teatrul orăşenesc fiind foarte apreciate de public. Totodată, a publicat numeroase articole, cronici, recenzii, eseuri literare.
A participat la diferite evenimente ale vieţii confesionale şi politice din perioada interbelică, desfăşurându-şi activitatea într-un mod rodnic, în exil, pe timpul existenţei comunismului în Europa de Răsărit, ca reprezentant al Bisericii Române Unite. Ca unul dintre cei mai activi canonici, el a reuşit să se facă deosebit de apreciat nu numai în mediile eclesiastice. A îndeplinit diverse funcţii în cadrul Ministerului Cultelor, a fost consilierul eclesiastic al României la Vatican (1937-1947), realizând o operă de teolog, filozof şi istoric pe măsura atitudinii sale ferme şi principiale, adoptate de-a lungul vieţii. Din studiul lui Kereskényi Sándor, intitulat, “De la <Unirea fundamentală> la <Unirea care a durat>.Aloisie Tăutu despre formarea Bisericii Române Unite”, aflăm că în acelaşi timp cu activitatea diplomatică şi pastorală s-a ocupat de adunarea şi publicarea corespondenţei papale din toată istoria. Datorită funcţiei, timp de mai bine de 40 de ani a avut acces la Arhiva Vaticanului unde a studiat cărţi şi documente rare, a publicat texte teologice şi istorice. Aloise Tăutu a fost canonic (preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale), istoric, consilier ecleziastic la Legaţia română de la Vatican şi autor a numeroase lucrări teologice şi istorice.
Distingem preocupări în domeniul istoriografiei, cercetări istorice, a traducerilor şi tipăriturilor. Ar fi insuficentă prezentarea figurii de învăţat a lui Tăutu, fără a reliefa obsedantul ideal care l-a măcinat în interior atât pe el, cât şi pe antecesorii săi, istorici aparţinând Bisericii Blajului. A năzuit să arate legăturile sufletului românesc cu Apusul, fără să neglijeze nici pe cele avute cu Răsăritul. Dar mai presus de toate a încercat să contribuie la eliminarea din gândirea românească a tot ce poate întuneca sau pune în primejdie elementele lui esenţiale: romanitatea şi creştinătatea.
Numeroasele sale lucrări sunt astăzi la dispoziţia celor care studiază dogmatica şi istoria bisericească. De asemenea, cărţi de istorie completează biblioteca pe care a lăsat-o, după moartea din 1981, urmaşilor.
Casa memorială “Aloisie Tăutu” este dedicată memoriei acestei mari personalităţi. A devenit muzeu în 1994 şi se află în comuna Valea Vinului, str. Principală, nr. 303, la 28 kilometri vest de Satu Mare; se ajunge pe drumul DJ 193 Satu Mare – Corod – Comuna Culciu – Valea Vinului. Casa albă cu coloane la intrare are trei camere, în care vizitatorul poate afla mai multe despre un om care s-a dedicat chemării sale spre studiu şi spre răspândirea învăţăturii creştine.
Nicolae Ghișan
