Comuna Săcăşeni este situată în partea sudică a judeţului, în câmpia înaltă a Tăşnadului, la 68 km de Satu Mare (pe şoseaua E81 şi DN1F). Pe calea ferată se poate ajunge în comună pe linia Carei-Jibou. Fiind străbătută de pârâul Checheţ comuna include două localităţi: Săcăşeni şi Chegea. Având doar 1337 de locuitori, Săcăşeni este cea mai mică unitate administrativă din judeţ, iar populaţia la ultimul recensământ s-a declarat în proporţie de 49,13% maghiari, 38,07% români şi 12,04% rromi. Se mai găseşte o comunitate mai mică de slovaci, a căror predecesori au fost colonizaţi în secolul XIX.
Centrul de comună, Săcăşeni este atestat în documente din 1240. Pe raza localităţii au fost descoperite obiecte aparţinând epocii bronzului.
A aparţinut comitatului Solnocu de Mijloc şi ulterior judeţului Sălaj şi a avut numeroşi proprietari, dintre care cei mai importanţi au fost membrii familiei Bölöni. De numele acestora se leagă construirea bisericii reformate şi a castelului în stil neoclasicist eclectic în jurul anului 1880, care astăzi găzduieşte primăria, poşta şi biblioteca.
Biserica veche a dispărut împreună cu întregul sat în urma pustiirii turcilor din secolul XVII. Biserica reformată nouă, care domină imaginea generală a satului s-a construit în 1760 în stil baroc. Mobilierul pictat este ornamentat cu motive florale stilizate, iar tavanul este casetat. Unul dintre clopotele din secolul XV s-a crăpat şi este expus în interiorul bisericii. Inscripţia de pe clopot „Sancte Francisce ora pro nobis” înseamnă: Sfântule Francisc, roagă-te pentru noi.
Informația despre anii construirii, se poate vedea pe placa de donaţie fixată pe peretele bisericii. Din text aflăm că a fost construită de Bölöni Sándor şi soţia Török Krisztína, cu aprobarea Mariei Terezia şi pentru credincioşii reformaţi. Cealaltă placă a fost realizată în amintirea fetiţei lor, Zsuzsánna, decedată la vârsta de 8 ani jumate şi este înmormântată în cripta de sub biserică. În anul 1895, uşa criptei a fost zidită, iar în biserică este păstrat un clopot mare turnat în secolul al-XV lea, ce este fostul clopot al unei mănăstiri franciscane, montat în turnul bisericii reformate. În anul 1916, a fost coborât şi transportat la turnătoria din Cluj, iar acolo însă văzând valoarea clopotului l-au trimis înapoi, unde în drum spre Săcăşeni clopotul a crăpat.
Tavanul navei este acoperit cu casete realizate în anul 1760, care în anul 1991 au fost vopsite. Din fericire faţadele corului şi ale băncilor, coroana amvonului şi spătarul scaunului preotului au fost păstrate în forma lor originală. Turnul bisericii şi nava secundară, au fost construite în secolul al-XIX lea. Pictura de pe mobilier, este realizată în manieră populară în jurul anilor 1760, îmbinând artistic nuanţe ale culorilor calde: ocru, roşu şi verde. În biserică există, în afară de clopotele actuale, realizate în anii 1851 şi 1956, un clopot din perioada gotică, nefolosit.
Legendele locale explică provenienţa numelui localităţii, de la bucătarul regelui Matia, care a fost exilat în sat după ce a furat şi a fost prins asupra faptului.
Nicolae Ghişan
