Bolda este un sat de codreni, situat în zona etnografică Codru și aparține de comuna Beltiug. Satul a fost menționat pentru prima data în anul 1592. Este un sat mic, așezat pe un deal, înconjurat de păduri, un loc izolat, unde, deși numărul locuitorilor s-a micșorat drastic, prin migrarea tinerilor spre oraș, dar și dispariția populației vârstnice, satul încă păstrează urmele lăsate de strămoșii locului.
Este un sat românesc, bine conservat, situat la o distanță de 35 de km față de oraș. Acesta este satul care apare în versurile cântecelor folclorice ale renumitului interpret de muzică populară, Nicolae Mureșan, care este fiu al satului Bolda.
În Bolda se află o bisericuță de lemn considerată una dintre cele mai frumoase din județul Satu Mare. Bijuteria arhitecturală se află pe noua listă a monumentelor istorice, datează din secolul al XVIII-lea și a fost adusă aici în secolul al XIX-lea, din satul vecin, Socond. Mutarea bisericilor de lemn este o practică des întâlnită în trecut. Bisericuța are hramul Adormirea Maicii Domnului.
Pe partea vestică a bisericii se găsește intrarea în biserică, iar prispa are patru stâlpi de susținere și o piatră de moară sub partea de nord, iar din prispă se urcă în cafas și la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, cu câte două ferestre pe fiecare parte, se găsește coiful cu baza octogonală, iar din mijlocul acestuia se înalță fleșa. De-o parte și de alta a turnului, se găsesc două turnulețe mai mici pe marginile bisericii, spre apus. Turnul și acoperișul sunt acoperite cu șindrilă, iar pereții, din bârne orizontale, fiind văruiți. Cele patru ferestre ale bisericii, sunt plasate două în naos și două în absida altarului, absidă de formă hexagonală. Masa sfântului altar, are piciorul cioplit în bardă și cu o bază decorată cu motivul funiei și linii orizontale. Pictura iconostasului, este executată în manieră bizantină tradițională, datând din secolul al XVIII-lea. Ușile împărătești, sunt pictate în maniera apuseană de la începutul secolului trecut și-i înfățișează pe arhanghelii Mihail și Gavril, sărbătoarea acestora fiind, se pare, fostul hram al acestei biserici. În mijlocul bolții cilindrice, se găsește un policandru din lemn sculptat care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui scripete. Biserica a avut și câteva cărți vechi de cult și icoane pe sticlă de la Nicula, dintre care se mai păstrează două: „Maica Domnului cu Pruncul în brațe”, încadrată într-un chenar cu motive vegetale și „Sfânta Treime”. Există două cruci de binecuvântare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar și o toacă mecanică.
„Pictura iconostasului, bine păstrată, este executată în manieră bizantină tradițională, datând din secolul al XVIII-lea, decorată cu motivul funiei și linii orizontale. În mijlocul bolții cilindrice se află un policandru din lemn sculptat, care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui scripete. Toaca mecanică este încă una din mândriile bisericii,” conform informațiilor ce sunt prezentate pe un panou informativ aflat în curtea bisericii.
În prezent, bisericuța din lemn necesită restaurare și întreținere, pentru a putea dăinui în continuare și a rămâne drept dovadă a iscusinței, credinței și strădaniei străbunilor locului, care au pus temelia acestui locaș de cult, ce astăzi poate fi asemuit unui muzeu, dar și ca o dovadă a istoriei creștine a acestor meleaguri.
Nicolae Ghișan
