Şi sătmărenii comemorează 32 de ani de la evenimentele din 22 decembrie 1989, momentul de cotitură care a transformat o Românie comunistă, aflată în puterea deplină a lui Nicolae Ceaușescu, într-o țară cu aspirații democratice, hotărâtă să-și ia destinul în propriile mâini, chiar și printr-o dureroasă jertfă de sânge.
Revoluţia care a schimbat cursul istorie din România, din decembrie 1989, a fost resimţită şi la Satu Mare. Nu la aceeaşi intensitate, nu cu acelaşi aplomb, fără victime şi fără focuri de armă, dar şi sătmărenii au fost parte a Revoluţiei care a schimbat ţara.
În oraşul Satu Mare, evenimentele Revoluţiei din decembrie 1989 se pot împărţi în două etape:
-Prima etapă se încadrează între 16-21 decembrie 1989 şi se caracterizează prin pasivitate încremenită în calm. În această perioadă, asemănător celorlalte oraşe mai mici ale Transilvaniei, nici în Satu Mare nu au avut loc evenimente de natură să prefigureze cele întâmplate mai târziu.
-A doua etapă s-a desfăşurat în 22-23 decembrie 1989. Ea marchează, de fapt, evenimentele revoluţionare propriu-zise care au avut loc sub forma demonstraţiilor populare succesive. Evenimentele s-au petrecut fără vărsare de sânge, sub controlul permanent al armatei.
În 22 decembrie, la orele prânzului, la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu a ieşit pe balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist şi a încercat să vorbească mulţimii. După ce a fost fluierat, a părăsit sediul de partid cu un elicopter. Toate aceste evenimente au fost transmise de televiziune, ştirea răspândindu-se repede în toată ţara. În urma acestor evenimente, calmul aparent de până atunci a fost spulberat şi în Satu Mare. Au început să sune clopotele şi sirenele fabricilor, în timp ce muncitorii au ieşit pe străzi şi s-au îndreptat spre centrul nou al oraşului.
În dimineaţa de 23 decembrie a avut loc o nouă adunare generală, numită în acea perioadă „prima demonstraţie liberă“. Asemănător zilei precedente, şi această manifestaţie s-a desfăşurat în mod paşnic, membrii Frontului Salvării Naţionale adresându-se mulţimii.
După 22-23 decembrie, situaţia din oraş s-a schimbat complet. Oamenii au fost cuprinşi de euforie, însă au început să apară şi primele zvonuri îngrijorătoare. Pentru a linişti populaţia, Frontul Salvării Naţionale a emis mai multe declaraţii oficiale în care au rugat cetăţenii să nu dea crezare ştirilor potrivit cărora „între rândurile apărării s-au strecurat inamici“.
În aceste zile conducerea efectivă a oraşului şi a judeţului a fost preluată de către armată. În ciuda liniştii aparente din localitate, administraţia locală a dispărut complet, fapt indicat şi de registrul consiliului local, potrivit căruia în perioada dintre 22 şi 28 decembrie 1989 nu a fost înregistrat nici un document.
Revoluţia din 1989 a avut în total 1.166 de victime în oraşele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Braşov, Brăila, Bucureşti, Buzău, Caransebeş, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reşiţa, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, Timişoara.
Cu toate că la Satu Mare nu s-au tras focuri de armă, judeţul are eroii lui, tineri, soldaţi în termen, care au murit împuşcaţi din diferite centre ale revoluţiei. În număr de şapte, aceştia sunt: Ioan Marinel Ciul (locotenent post mortem), Grigore Zimbru (sublocotenent post mortem), Raluca Sălăjan (elevă), Szabo Antal (soldat), Sofalvi Gyorgy (soldat), Kiraly Mihaly (soldat) şi Csaba Gergely (soldat).
Din păcate după aproape 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, procesul evenimentelor rămâne una dintre restanțele sistemului de justiție din România. Luna trecută, Înalta Curte a decis, definitiv, să ceară Parchetului General să refacă actul de acuzare, după ce a exclus mai multe probe.
Nicolae Ghișan
