Colegiul Naţional „Doamna Stanca” din Satu Mare face parte dintre instituţiile de învăţământ cu îndelungată tradiţie, clădirea colegiului datând din anul 1814, dar instituţia de învăţământ funcţionează doar din anul 1816 sub denumirea de Gimnaziu Catolic Regesc.
În anul 1636, cardinalul Pázmány Péter a înfiinţat în Satu Mare un colegiu al călugărilor iezuiți. Iezuiţii au organizat învăţământul elementar romano-catolic, apoi un gimnaziu, care a funcţionat cu patru clase gimnaziale începând cu anul 1639.
Clădirea în care a funcţionat acest gimnaziu s-a aflat pe terenul în care se află Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” de azi. În urma desfiinţării ordinului călugăresc al iezuiţilor, de către Imperiul Habsburgic (1773), claustrul lor din Sătmar, împreună cu şcoala lor, a fost preluat, în 1776, de ordinul călugăresc paulian. Profesorii acestui ordin au funcţionat în gimnaziul lor până la data desfiinţării ordinului paulian (1786).
În anul 1804 s-a înfiinţat dieceza romano- catolică de Sătmar (Satu Mare de azi). În acest an, primul episcop din Satu Mare (Fischer István) a cerut de la Consiliul Guvernator aprobarea înfiinţării gimnaziului romano-catolic cu profesori ai ordinului călugăresc piarist. Paralel cu această cerere, episcopul a înfiinţat (ca şcoală particulară) liceul episcopal, cu o durată de studiu de doi ani.
Consiliul Guvernator, în ianuarie 1805, a aprobat înfiinţarea gimnaziului, însă, datorită faptului că nu veniseră încă în oraş călugării piarişti, deschiderea a întârziat, astfel că Gimnaziul Regesc a pornit numai în 1807. A pornit doar cu clasele gimnaziale I-III, iar în anul următor, când avea deja toate clasele inferioare, deci clasele I-IV, totodată şi cele superioare, adică secţia umanistă (cl. V-VI), a obţinut denumirea „Gymnasium Maius Regium” (Gimnaziul Regesc Major). Liceul episcopal particular a devenit în mod treptat liceu public, obţinând toate drepturile acestui tip de şcoală, iar profesorii lui au devenit salariaţii statului. În această şcoală şi-au putut continua studiile elevii care au absolvit un gimnaziu major, adică de şase clase. În anul 1852, în tot Imperiul Habsburgic s-a introdus un nou sistem de învăţământ public (Organisations Entwurf) şi gimnazii secundare (cu patru clase).
În condiţiile existente în oraşul Satu Mare, prin unificarea Gimnaziului Regesc Major (cu 6 clase) şi a Liceului Episcopal (cu 2 clase), s-a înfiinţat Gimnaziul Catolic Superior (Katolikus Főgimnazium), care mai târziu, în anul 1863, a fost trecut în rândurile gimnaziilor regale, obţinând numele: Királyi Katolikus Főgimnázium - Gimnaziul Catolic Regesc Superior. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cele două şcoli, gimnazial şi liceul episcopal, au funcţionat în clădiri distincte: Liceul episcopal în case particulare închiriate, iar Gimnaziul Regesc Major în clădirea de pe str. Kő (mai târziu: Kazinczy), azi Ştefan cel Mare, care are forma de azi din anul 1816.
În anul 1852 şi clasele liceului episcopal s-au mutat în această clădire, astfel că de atunci toate clasele Gimnaziului Catolic Regesc Superior au funcţionat aici. Începând cu anul şcolar 1858/59, a funcţionat în Gimnaziul Catolic Regesc Superior catedra de limba română, având ca profesor pe protopopul Petru Bran (a avut 12 ore de limba şi literatura română, până în anul 1876). În perioada 1878 - 1884, catedra a fost condusă de preotul dr. Vasile Lucaciu.
Documentele şcolare aferente nu s-au păstrat, fiind distruse în anii 1970, când a fost lichidată arhiva veche.
În primii ani ai secolului XX, s-a hotărât construirea unei clădiri de şcoală mai modernă pe terenul fostului gimnaziu iezuit, demolat mai de mult. Construcţia a început în anul 1907, lucrările au fost terminate în anul 1912, când Gimnaziul Catolic Regesc Superior s-a mutat în clădirea nouă, unde a funcţionat până în data de 10 iunie 1919, când autorităţile române au preluat clădirea, iar la 14 iunie au predat-o directorului Liceului Mihai Eminescu. În locul Gimnaziului Regesc Superior s-a mutat Şcoala Pedagogică Romano-Catolică, care a funcţionat în clădire până în 1924 (data desfiinţării).
Între 1920-1924, în această clădire a mai funcţionat şi Liceul Romano-Catolic, instituţie nouă, fondată în 1920 pentru elevii fostului Gimnaziu Catolic Regesc Superior . În perioada 1924 – 1940 clădirea a fost folosită de Liceul Doamna Stanca. În perioada septembrie 1941 – 1944 a funcţionat în clădire Şcoala Civică de Stat de Băieţi , în anul şcolar 1943/1944 şi Şcoala Pedagogică Romano- Catolică (reînfiinţată).
În toamna anului 1944 s-a desfiinţat Şcoala Civică de Băieţi, iar Şcoala Pedagogică Romano- Catolică a funcţionat în clădire până la reforma învăţământului din 1948. Apoi, treptat, se reface Liceul de Fete „Doamna Stanca” și Liceul de Fete Român (până în anul 1954). Evoluția instituțională consemnează ulterior Școala Generală numărul 8 (1954-1970), Liceul numărul 3 (1971-1978), Liceul de Filologie-Istorie (1978-1992), Liceul Doamna Stanca (1992-2000), iar din anul 2000, Colegiul Național ”Doamna Stanca”.
Sursa: Profesor Gabriela Silaghi – Eroii Neamului, Anul VIII, Nr. 2(27), Iun.2016
Nicolae Ghișan
