Într-o perioadă în care subiectul autonomiei revine pe agenda publică europeană, aflăm din Pagina de istorie, cum și-a pierdut Transilvania autonomia. Se întâmpla în 5 februarie 1867. Cele care au anulat vechile libertăți transilvane au fost autoritățile de la Budapesta, în 1867, ca urmare a pactului care a transformat Imperiul Austriac în Imperiul Austro-Ungar. De atunci, singura perioadă în care Transilvania s-a bucurat de o autonomie reală a fost după Marea Unire din 1918, când destinele transilvănenilor au fost conduse, în cadrul Regatului României, de Consiliul Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu.
Ziua de 5 februarie 1867 a fost cea în care Casa Imperială de Habsburg a decis să reorganizeze imperiul pe care îl conducea de mai mult de o jumătate de mileniu. Compromisul dintre austrieci și maghiari în urma căruia a luat naștere Austro-Ungaria a rămas în istorie sub numele de Ausgleigh. Acest compromis a devenit necesar, în opinia Curții de la Viena, după ce, în 1866, Austria fusese înfrântă în războaiele cu Prusia și cu italienii care căutau să elibereze de sub dominația austriacă nordul Peninsulei Italice, precum și Peninsula Istria.
Austria și Ungaria căpătau, în urma Ausgleich-ului, guverne, parlamente, administrații și miliții separate. Mai aveau în comun Casa Domnitoare, ministerul de Externe, cel al Economiei și Finanțelor, precum și cel de Război. Inițial, Curtea de la Viena credea că acest compromis, care oferea puterea liderilor maghiari care participaseră la Revoluția din 1848, va accelera procesul de reformare a Imperiului, însă fruntașii maghiari s-au opus schimbărilor dorite de împăratul Franz Jozef.
De exemplu, Ungaria a blocat modernizarea armatei Imperiului, pentru că aceasta se afla sub controlul exclusiv al Vienei. De asemenea, autoritățile de la Budapesta au anulat formele de autonomie locală care datau de sute de ani în teritoriile pe care le controlau. Astfel, Transilvania și-a pierdut autonomia, spre nemulțumirea românilor care câștigaseră drepturi importante în timpul Dietei de la Sibiu, din perioada regimului liberal din Imperiul Austriac.
Totodată, autoritățile de la Budapesta au anulat autonomia și privilegiile sașilor, precum și pe cele ale secuilor. Drepturile naționale ale românilor, sârbilor și slovacilor, precum și cele ale croaților au fost nesocotite, astfel că au apărut numeroase mișcări de contestare a regimului dualist. Una dintre cele mai semnificative a fost Mișcarea Memorandistă a liderilor românilor din Transilvania, din 1892. Persecuțiile politice îndreptate împotriva liderilor mișcării memorandiste au atras oprobiul opiniei publice internaționale la adresa Ungariei. Au fost unele tentative de federalizare a Imperiului, precum cea condusă de românul Aurel Popovici, dar nu au avut succes.
În cele din urmă, Dubla Monarhie și-a găsit sfârșitul în anul 1918, după doi ani în care tânărul împărat austro-ungar Carol a încercat să pună capăt războiului mondial declanșat de asasinarea rudei sale, arhiducele Franz Ferdinand, la Sarajevo. Transilvania și-a regăsit autonomia la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, sub conducerea Consiliului Dirigent, un guvern regional condus de Iuliu Maniu vreme de doi ani, până la integrarea Transilvaniei în Regatul României.
Sursa: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie
