Cu o încăpățânare oșenească (ugoceană) Iuliu Paul a luptat pentru înființarea Universității „1 Decembrie 1918” de la Alba Iulia. Pe parcursul unui deceniu cât a fost rector a reușit să construiască o universitate de stat și un centru de cercetare considerate a fi printre cele mai moderne din România. Pentru realizarea Almei Mater Apulensis a muncit cu perseverență și a luptat cu multă îndârjire. Clădirile din Cetatea Unirii au fost obținute pentru Universitate prin lupte în instanță și prin convingerea autorităților locale. Fondurile au fost obținute prin proiecte aplicate la Banca Mondială.
Născut la 18 august, 1930, în Bocicău, judeţul Satu Mare, Iuliu Paul a urmat studiile liceale la Satu Mare, iar pe cele universitare la Facultatea de istorie din Cluj, unde are dascăli pe Constantin Daicoviciu şi David Prodan. După absolvirea facultăţii (1955) se va stabili în oraşul de pe Cibin (ca arheolog la Muzeul Brukenthal), pe care nu-l va mai părăsi decât în anii 90, când va fi chemat să ctitorească două dintre cele mai viabile instituţii naţionale: Universitatea 1 Decembrie 1918 şi Institutul de Arheologie Sistemică din oraşul Marii Uniri. Evoluţia profesorului Iuliu Paul este tipică pentru aceea a unui intelectual transilvănean de formaţie umanistă, dăruit cercetării şi activităţii didactice. Fiul învăţătorului din Bocicău va parcurge, cu trudă şi onestitate, toate gradele ştiinţifice de la simplu arheolog până la acela de director ştiinţific al Muzeului Brukenthal, calitate în care va iniţia apariţia revistei – Studii şi comunicări de arheologie şi istorie – publicaţie de referinţă în istoriografia românească.
Înfiinţarea, în 1969, a Facultăţii de litere, istorie şi drept Sibiu, oferă arheologului Iuliu Paul – de-acum un experimentat cercetător – posibilitatea de a împărtăşi studenţilor o parte din ipotezele şi concluziile la care a ajuns după ani şi ani de muncă. Avea în glas şi atitudine (spun foştii săi studenţi) o anume căldură în care liniştea odihnitoare a colinelor din Ugocea natală se îmbina, în chip fericit, cu scepticismul bine temperat al intelectualului stăpân pe gândurile şi uneltele sale.
Teza de doctorat, susţinută în 1978 (specialitatea „Istoria societăţii primitive şi epoca migraţiilor”) îl propulsează în rândul celor mai apreciaţi arheologi din spaţiul est-european. Coautor la Enzyklopädisches Handbuch zur Ur- und Frühgeschichte Europas (Praga, 1969) şi Dicţionarul de istorie veche a României (Bucureşti, 1978), Iuliu Paul devine, în scurt timp, una dintre cele mai respectate personalităţi ştiinţifice ale domeniului. Tocmai de aceea, după 1989 va face parte din nucleul de profesori care va dimensiona structurile noii universităţi sibiene.
Adevărata recunoaştere a calităţilor de eminent cercetător şi pedagog înnăscut va veni în 1991, când profesorul Iuliu Paul este chemat să conducă destinele „Universităţii 1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. O va lua de la capăt uzând de întreaga sa prestanţă ştiinţifică şi umană. Îşi va invita prietenii, colegii de generaţie şi colaboratorii să se alăture eforturilor de a pune bazele Universităţii care poartă numele celei mai glorioase zile din istoria neamului. Înconjurat de dascăli şi colaboratori devotaţi va purcede cu răbdare, tenacitate şi seriozitate la edificarea uneia dintre cele mai solide structuri universitare din România, amplasată în chiar inima ţării, în cetatea de scaun a lui Mihai Întregitorul.
Mereu cu gândul la viitor, mereu cu gândul la generaţia de mâine a înzestrat străvechiul Apulum cu una dintre cele mai moderne baze de cercetare din arealul românesc – Institutul de Arheologie Sistemică. Unică în spaţiul carpatin, această instituţie reflectă, în primul rând orientarea spre noile standarde impuse de ceea ce, cu un termen global specialiştii numesc new archeology – fapt ce a condus la recomandarea Academiei Române de a transforma această unitate într-un centru de excelenţă pentru toată cercetarea arheologică românească.
Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române, acordat, în 1995, profesorului Iuliu Paul pentru volumul Cercetări preistorice în Transilvania avea să încununeze o activitate exemplară, de-o viaţă, închinată arheologiei româneşti. Noul volum al profesorului Iuliu Paul confirmă încă o dată (dacă mai era cazul!) vocaţia de eminent arheolog al rectorului de la Alba Iulia care ştie să clădească, să recompună – cu prudenţă şi înţelepciune, pe baza unor argumente peremptorii, segmente întregi din istoria nevăzută, neştiută şi atât de încercată a spaţiului carpatin.
Într-o zi mohorâtă de toama, 4 noiembrie 2009, comunitatea academică română avea să piardă pe unul dintre cei mai apreciaţi membri ai săi – prof. univ. dr. Iuliu Paul – eminent istoric şi arheolog.
Surse: Tribuna- Prof. univ. dr. Ilie Moise
Nicolae Ghișan
