Tăşnadul de odinioară este un catalog care doreşte să înfăţişeze câteva aspecte ale oraşului din secolul al XX–lea. Oraşul este aşezat în partea de sud–vest a judeţului, în zona de separare dintre Câmpia Tisei şi Podişul Transilvaniei. Relieful din zona Tăşnadului are o configuraţie variată. În partea nordică, oraşul e mărginit de câmpia joasă a Văii Eriului, caracterizată de văi puţin adânci, cu meandre, albii părăsite şi terase îngropate. Spre răsărit, sud şi vest Tăşnadul e mărginit de câmpii piemontane cu interfluvii largi, fragmentate de văi adânci. Aceste coline domină câmpia din partea de nord a oraşului şi luncile văilor din partea de vest. Teritoriul oraşului este dominat de Valea Cehalului, o vale cu meandre şi o luncă joasă, inundabilă îndeosebi în sezonul de primăvară.
Viaţa, istoria unei aşezări e aceea a locuitorilor săi. Încercând să descifrezi trecutul acesteia, obţii reflecţia vieţii oamenilor. De-a lungul timpului locuitorii au încercat să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă şi să-şi înfrumuseţeze aspectul locului unde trăiesc. Încă din evul mediu, Tăşnadul ajunge la statutul de târg, ca apoi în epoca modernă să fie menţionat deja cu rang de oraş. În astfel de condiţii, evoluţia populaţiei s-a resimţit tot mai tare, numărul locuitorilor a crescut, ajungând ca în anul 1910 să fie înregistraţi un număr de 5030 locuitori. Una dintre cele mai răspândite ocupaţii a locuitorilor din Tăşnad era agricultura, bazată pe cultura viţei-de-vie. Însă ocupaţia specifică a locuitorilor oraşului era meşteşugăritul, pe primul loc situându-se olăritul. Existau deasemenea ateliere de tăbăcari, pantofari, dogari, fierari. Ţesutul la război al textilelor era preocuparea principală a femeilor, în special în perioada rece.
La începutul secolului al XX–lea, în Tăşnad existau patru edificii de cult (biserica reformată, monument istoric în stil gotic târziu, construită în anul 1476, în perioada în care episcop era Vingárdi Geréb László, rudă cu regele Matei Corvin, biserica ortodoxă, construită din piatră în anul 1893 în locul celei de lemn, la iniţiativa preotului George Stanciu junior (1863 – 1926), biserica romano–catolică, construită în anul 1905 şi o sinagogă, impresionantă ca dimensiuni, construită pe două niveluri, cu faţada vestică divizată în trei axe, fiecare prezentând câte o intrare), o bancă (Vulturul), o şcoală de stat, un spital, o bibliotecă, o judecătorie, o închisoare, o farmacie, un hotel (Royal), castelul Cserey-Fischer (azi Muzeul Orăşenesc Tăşnad, construit în anul 1771, cu mai multe intervenţii în timp), un cazinou (care astăzi adăposteşte Casa de cultură), o baie comunală, poştă, restaurante şi nelipsitele cârciumi.
Clădirile de locuit construite la începutul secolului nu beneficiau de ornamente arhitecturale abundente, fiind însă destul de confortabile. În general, casele erau compuse din 2 camere şi o cămară, materialul de construcţie fiind chirpiciul. Acoperişul se realiza din paie, iar mai târziu s-a introdus ţigla. Doar în centrul oraşului s-au înălţat câteva case de locuit din cărămidă aparţinând oamenilor mai înstăriţi, formate de cele mai multe ori din parter şi un etaj. O parte dintre clădirile de atunci nu mai există astăzi, ele fiind înlocuite cu blocuri de locuinţe sau clădiri publice. Altele au rezistat nemodificate până în prezent, chiar dacă de atunci a trecut mai bine de un secol.
Multe dintre străzi nu erau încă pavate în prima parte a secolului XX, motiv pentru care, pe timp de ploaie, noroiul împiedica circulaţia. Oamenii se deplasau în special cu trăsuri şi caleşti, foarte rar fiind văzută câte o maşină. Pentru călătoriile pe distanţe lungi, oraşul dispunea de o gară feroviară amplasată în partea de nord, care asigura atât traficul de mărfuri, cât şi pe cel de călători pe linia Carei – Zalău. În acea perioadă „buricul” târgului era piaţa din faţa primăriei. Acolo aveau loc evenimentele cele mai importante (târgurile periodice, reuniunile urbane, festivalurile) care animau viaţa oraşului. Imaginea veche a oraşului ne rămâne vie doar prin intermediul unor astfel de fotografii apărute în cadrul unor expoziţii care ne delectează ochiul şi spiritul cu mici crâmpeie ale vremurilor trecute.
Acest catalog cuprinde 33 de imagini – bucăţi de istorie locală, fiind prezentate clădiri publice, case particulare, străzi principale şi 2 fotografii aeriene, de dată recentă, menite să reîntregească tabloul unui oraş cu o istorie îndelungată. Sursa: muzeumsm.ro
Nicolae Ghișan
