Localitatea Stâna este aşezată – din punct de vedere geografic – în perimetrul denumit Dealurile şi culmea Codrului ce face parte din relieful constituit din rămăşitele Munţilor Cristalini, scufundaţi în formaţiuni terţiare mai noi. Face parte din comuna Socond, alături de localităţile Hodişa, Soconzel şi Cuţa. Localitatea este situată la poalele Culmilor Codrilor, iar în trecut a fost în mare parte acoperită de păduri ce în primele decenii ale secolului trecut au fost defrişate, terenul fiind pregătit pentru agricultură şi păşunat.
În 1525, satul este menționat cu numele de Also Boldad. Din 1566 aparţine de domeniul Ardudului, apoi de domeniul familiei Drag din Beltiug, ajungând mai târziu în proprietatea familiei Karoly. De menţionat este că în această perioadă populaţia se ocupa cu creşterea animalelor, de unde şi dania faţă de domeniu amintită în 1600.
Alte informaţii despre localitate avem după 1750, când găsim aici mai multe cărţi româneşti scrise în slavonă şi donate bisericii. Începând din 1700, satul este tot mai frecvent menţionat în primele statistici ale populaţiei; astfel, în 1851, Stâna şi Bolda, o localitate învecinată, aveau împreună 687 locuitori români, în 1828 apare cu 352 locuitori români, iar în anul 1900 cu 655, din care 626 români şi 29 maghiari.
Biserică cu o vechime de peste 300 de ani Biserica de lemn din Stâna face parte din patrimoniul naţional, având un renume deosebit şi pe plan internaţional deoarece – conform declaraţiilor părintelui paroh Darius Ştefan – aici vin la spovadă credincioşi din lumea întreagă, în special din Portugalia, Germania sau Spania.
Biserica datează din secolul al XVIII-lea având hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și se află pe noua listă a monumentelor istorice.
Dimensiunile bisericii sunt următoarele: 14 m. lăţime, iar înălţimea turnului este tot de 14 m. Pictura de pe boltă e deteriorată datorită timpului şi umezelii care se infiltrează în sfântul lăcaş. Este săracă în imagini, cu influenţe ale stilului apusean din sec. al XVIII-lea. Biserica este acoperită în totalitate cu şindrilă.
Lăcașul poartă hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi poate fi observat încă de la intrarea în depresiune. În general, este bine conservat. Foişorul de sub turn reprezintă elementul ce dă o notă specifică zonei Codrului. Acesta este mult ieşit în afară, în formă de cerdac, cu patru stâlpi de susţinere, fiecare cu trei braţe având şi rol decorativ, dar şi de susținere a coifului în mijlocul căruia se înalţă săgeata. Turnul este mult înălţat deasupra acoperişului bisericii, dând un efect de grandoare edificiului. Galeria este căptuşită cu scânduri, având la bază un şir de motive decorative specifice caselor ţărăneşti din jur. Întregul edificiu este dominat de acest turn executat cu multă pricepere şi migală.
Pereţii sunt văruiţi în interior şi exterior. La absida altarului, în exterior, bârnele de stejar sunt îmbinate la capete în cheotori, cu console în formă de fluture cu aripile deschise.
În 1820, pridvorul este transformat în pronaos, pentru a mări spaţiul liturgic şi se construieşte actualul pridvor cu stâlpi de lemn. Pictura interioară s-a păstrat în naos doar fragmentar. Prezintă asemănări cu pictura bisericii de lemn din Corund.
Nicolae Ghișan
