Numele Odoreului a fost menţionat pentru prima dată în 1214 sub numele de Vduori, în 1380 Vduari, în 1463 în Odvary şi în 1491 în Wdwary. În 1380, satul aparţinea lui János, fiul lui Simon de Meggyesi, din clanul Pok. Unii cercetători susţin că locul numit “Udvarnuk” pe malul Someşului, din documente din 1169 se referă deja la această aşezare.
În 1491 aparţinea Cetăţii Seini, iar până în 1500 aparţinea membrilor familiei Moric şi apoi Báthory. În secolul XVII a aparţinut familiilor Bethlen şi Rákóczi.
În secolul XVIII a aparţinut mai multor familii: contele Teleki, baronul Wesselényi, Iklódy, Kastal, Malatinszky, Gáspár, Lónyay, Becsky, Darvay, Matay, Nagy, Katra, Dombrády, Putnoki şi Szigeti.
La începutul anilor 1800, pe lângă cele enumerate, familiile Egei, Szeőke, Sipos, Madaras, Buday, Szilágyi, Pap, Szabó şi Rácz au achiziţionat şi ei proprietăţi aici. La începutul secolului al XX-lea, Domahidy Sándor şi Szeőke Barná aveau cele mai mari moşii.
Fiind situat pe drumul dintre Satu Mare şi Medieşu Aurit, a fost deseori jefuit de oşti prădătoare. Pădurea din apropiere a fost tradiţional cuib notoriu al tâlharilor.
Între anii 1818-23 a fost construită biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangeli Mihail şi Gavril”, pe locul unui lăcaş de cult de lemn. Noul edificiu are o navă dreptunghiulară şi absidă semicirculară, specifice stilului baroc, frecvent întâlnit la începutul secolului XIX. Turnul a fost adăugat în anul 1880. În turnul bisericii iniţial au existat patru clopote, două mari şi două mici dintre care trei clopote au fost scoase şi duse în timpul primului război mondial. În prezent în turn sunt trei clopote.
Credincioşii emigraţi în America au contribuit în anul 1910 la construcţia amvonului, tot atunci fiind adus un ceas pentru turn, cu patru cadrane şi cu bătaia pe clopote. Se pare că în acelaşi an a fost realizat şi iconostasul, ce se remarcă prin frumuseţea sculpturii, artistul Gheorghe Bondoc semnând pictura, refăcută cu mult talent şi cu respectarea erminiei bizantine.
În 1880, conform primului recensământ etnic făcut de Regatul Ungariei, în sat trăiau 1.649 de persoane, din care 883 erau români, 733 maghiari şi 33 din alte etnii. În 1907 a izbucnit un mare incendiu în aşezare, când aproape tot satul a ars.
În 1970 o inundaţie devastatoare a avut loc la Odoreu, care a distrus jumătate din sat.
Nicolae Ghișan
