Fenomenul deportării populaţiei de origine germanică din spaţiul românesc în lagărele de muncă din URSS se plasează în condiţiile sfârşitului celui de-al doilea război mondial şi în perioada în care România este implicată pe de o parte în războiul antihitlerist, iar pe de altă parte este supusă executării prevederilor Convenţiei de armistiţiu.
Între 1-31 ianuarie se poate evidenţia sau reconstitui calendarul şi ritmul deportărilor. Majoritatea celor deportaţi au fost ridicaţi în data de 3 ianuarie 1945 din următoarele localităţi : Sanislău, Carei, Tăşnad, Ardud, Hurezu Mare, Mădăras, Satu Mare, Santău, Foient, Beltiug, Terebeşti, Craidorolţ etc. Al doilea val de deportări masive s-a făcut în data de 15 ianuarie: Hurezu Mare, Sanislău, Cămin, Moftinul Mare, Foieni, Satu Mare, Ardud, Tăşnad, Santău, Tiream, Petreşti etc.
Au fost deportaţi şi bărbați și femei, din analiza dosarelor celor deportaţi a reieşit că peste 70 % dintre ei erau născuţi între 1920-1927 ( nr. aveau între 25-32 de ani).
În primă fază au fost concentraţi la şcoala din comună sau la primărie după care erau transportaţi în centrele de plasă : Carei, Ardud, Satu Mare. Drumul până în centrele de plasare l-au făcut pe jos, fiind însoţiţi de căruţe care transportau bagaje. S-a urmărit concentrarea etnicilor germani sub derută, să nu cunoască situaţia reală, deşi cu siguranţă toţi au simţit un pericol.
Contextul politico-militar în care s-au petrecut deportările s-a datorat înfrângerilor suferite de armata germană şi de reparaţiile reclamate de URSS. S-a ascuns în permanenţă adevărata cauză a deportărilor. Această lume a fost disclocată din rosturile ei seculare şi a fost supusă să trăiască o nouă dramă. Au existat comisii de concentrare şi deportare, din mărturiile celor deportaţi aflăm că în componenţa lor se găseau ruşi sau şi români, maghiari sau şvabi, toate erau diferite de la o localitate la alta.
Erorile deportării Autorităţile comuniste menite să asigure dislocarea germanilor de populaţie au acţionat haotic, numărul celor concentraţi trebuia îndeplinit şi nu de puţine ori a fost completat cu cei de altă etnie. Din listele deportaţilor se pot identifica o mulţime de români deportaţi alături de şvabi. Cel mai semnificativ rămâne cazul fiicei primarului Sălăgean din Sanislău deportată între 1945-1949.
La 25 mai 1945, prefectul judeţului Satu Mare, dr. Ştefan Anderco, trimite un protest Ministerului de Interne arătând că din eroare s-au deportat 94 de români din Sănislău şi 35 de români din Ciumeşti. Erorile deportărilor confirmă că evenimentele tragice nu ţin cont de etnie.
Nicolae Ghișan
