Comuna Craidorolț, situată în apropierea râurilor Crasna şi Ier, este formată din cinci localităţi: Craidorolţ – centrul de comună, Crişeni, Eriu Sâncrai, Satu Mic şi Ţeghea. De-a lungul timpurilor aceste localităţi au fost arondate mai multor comitate, Sălaj, Solnocu de Mijloc şi Sătmar, au fost chiar situaţii în care o parte a vreunei localităţi a aparţinut Sătmarului, iar cealaltă parte Solnocului de Mijloc. Aici a existat chiar un Protopopiat Ortodox al Ierului, care a organizat, în jurul anului 1700, adunări cu delegaţi din parohiile limitrofe pentru a nu trece sub jurisdicţia Romei.
În anul 1262 Craidorolț era un centru de dresat șoimi, îndeletnicire de la care i se trage și numele, fiind cunoscută inițial sub denumirea de “Soimus”. Cu timpul, prin mai multe metamorfoze, s-a ajuns la denumirea actuală a comunei. “Terra Draucariorum Regiorum” – “Draucarii Craiului” – “Kiralydorog” – “Craidoroc” – Craidorolt.
Draucarii erau slujbașii care se îndeletniceau cu dresarea șoimilor pentru vânătoare, bucurându-se de multe privilegii în epocă. La Craidorolț își desfășura activitatea o crescătorie de șoimi, chiar o crescătorie regală, dar puțină lume își mai amintește de aceste crescătorii, fiind foarte vechi, la fel de vechi ca și cele trei sfeșnice mari de 2 metri înălțime, care au în loc de picioare șoimi sculptați, sfeșnice care se găsesc în biserica din Craidorolț. De fapt atestarea documentară a localității Craidorolţ, chiar dacă sub altă denumire, a fost făcută în 1217. 25 de ani mai târziu, localitatea a fost distrusă de invazia tătarilor, fiind devastată și pustiită și apoi reconstruită în totalitate, devenind, cum am mai spus, un important centru de dresaj al șoimilor regali. Un eveniment important din istoria comunei este cel din 1601 când Mihai Viteazul a trecut prin localitatea Eriu Sâncrai.
Iniţial localitatea aparţinea domeniului regal, ulterior intră în posesia unor familii de nobili mari precum Csáky, Drágfi, Báthori, Rákóczi, iar ultimii stăpâni au fost cei din familia Károlyi. În secolul al XV-lea este amintită ca şi oppidum (târg), dar în urma unor atacuri turceşti şi tătare, precum şi datorită luptelor date între curuţi şi austrieci o mare parte a populaţiei a pierit. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sunt colonizate familii germane cu sprijinul contelui Károlyi, multe au sosit din localităţile apropiate şi numai o parte direct din Germania.
Cel mai vechi monument al satului este biserica reformată, construită iniţial în stil gotic, dar transformată de mai multe ori. Arhitectura actuală a rezultat în urma reconstruirii ce a urmat distrugerii din timpul atacului tătar din 1661. Turnul bisericii datează din 1869 (în 1778 a existat un turn din lemn, atestat de documente).
Biserica romano-catolică sfinţită în cinstea “Sfântului Ştefan” a fost construită între anii 1826-1831.
Craidorolţ a avut o comunitate însemnată de evrei, deportaţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial, iar în 1945 peste 100 de etnici germani au fost deportaţi în tabere de muncă silită. Puţini dintre cei deportaţi s-au mai putut întoarce.
Biserica Ortodoxă Craidorolt a fost construită în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, fiind una dintre cele mai vechi din această zonă. A fost construită iniţial ca și biserică greco-catolică şi deşi pe vremea comuniştilor a fost preluată de ortodocși, în această biserică se păstrează iconostasul original, realizat la începutul secolului al XX-lea, de către Ştefan din Sisteşti. Este o biserică monument unde s-a păstrat totul exact aşa cum arăta în urmă cu 100 de ani. Se regăsesc în biserică, atât însemnele ortodoxiei, cât şi ale celor greco-catolice.
Nicolae Ghișan
