Potău este un sat nu prea mare aşezat pe malul Someşului, cam in partea centrală a judeţului Satu Mare şi aparţine de comuna Medieşul Aurit.
Într-o monografie maghiară consemnată de către DR. Borovschi Samu care vorbeşte despre judeţele Ungariei este amintită şi localitatea Potău sub numele de Megyesmart. La început aparţinea cetăţii Medieşului având parohie încă de la inceputul secolului al XIV-lea. În secolul al XV- lea figurează tot cu acest nume şi aparţinea familiei Magyrmarczi, formând domeniul acestei familii.
La anul 1547 Patho Magvyarmarti primeşte o nouă donaţie împărătească şi mai târziu domeniul cade ca amanet . O familie Toth care vine aici prin secolulal XVII se înrudeste cu familia Patho şi astfel domeniul este răscumpărat cu încetul. În anul 1600 vin în aceată localitate diferite familii din diferite locuri toate de naţionalitate maghiară . Astfel vine familia Vd. Pereny Zsofia , Szekeli, iar în anul 1612 Egri Ana care amaneteaza un intravilan pentru Kende Frusina . În anul 1668 mai vin Sandorhazi Francisc şi sotia acestuia Thuri Suzana , apoi Kenda Ianosne etc. În secolul al XVIII-lea mai apar unele familii ca grof Teleki, baron Banffi , baron Wesselenyi , Darvari etc.
În jurul anului 1850 domeniile familiei Bethlen şi Selyebi, precum şi cele ale lui Kovacs, vor deveni proprietăţile grofului Degenfeld devenind foarte puternici aici.
Locul satului s-a mutat de mai multe ori din cauza revăsărilor Someşului. Peste localitatea aceasta s-au abătut multe furtuni . Pe lângă cele istorice care au avut ca scop nimicirea neamului românesc cu tradiţiile şi religia lui apele Someşului au făcut mereu mari pagube materiale şi morale oamenilor . Se ştie despre marile revărsări din anii 1884 , 1907 , 1912, 1919, 1922, 1940, culminând cu aceea din anul 1970.
Dar în actele municipiului Satu Mare şi in arhivele Parohiei Ortodoxe Române Satu Mare se mai găseşte o dată însemnată a unei mari inundatii din anul 1814Se vorbeşte de o inundatie foarte mare care a distrus satele de pe Someş, iar orasul Satu Mare a fost aşa de distrus încât un car gol tras de 6 boi nu putea fi scos din mâlul adunat de Someş pe unele străzi ale oraşului.
Potăul a fost lovit şi de alte calamităţi. Între anii 1880-1890 satul a fost distrus de holera care a bântuit prin multe părţi ale judeţului şi prin ţară, pentu ca in anul 1918, gripa spaniolă să secere din nou multe vieţi.
Satul are două biserici , una ortodoxă şi alta reformată ambele fiind construite la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Casele tradiționale se păstrează în Potău într-un număr foarte mic, dominând locuințele realizate după anul 1970. Cele care păstrează arhitectura populară sunt construite din văioage, cu târnaț pe lungimea casei, uneori prelungit și pe una dintre laturile scurte. Din punct de vedere al compartimentării, casele sunt alcătuite din două camere și o tindă, uneori prelungite în partea din spate cu o cămară. Gospodăria mai conține de obicei o șură de mari dimensiuni care cuprinde și grajdurile pentru animale, cotețele animalelor și un coștei pentru depozitarea porumbului.
Sursa: provinciacrisana.wordpress.com
Nicolae Ghișan
