Castelul Vecsey din Livada, construit între 1760-1764, un remarcabil exemplu de arhitectură barocă, de plan dreptunghiular, pe două nivele şi cu o mică curte interioară, se află astăzi în paragină, din păcate, ca multe alte monumente istorice din judeţ.
Castelul a fost construit de familia Vecsey şi este cel mai important monument de arhitectură al localităţii, fiind construit între 1760-1764. Clădirea a avut un etaj ornamentat cu sculpturi din lemn, care, însă, a fost distrus în urma unui incendiu din 1823, iar castelul a fost acoperit ulterior fără a mai fi reconstruit cel de-al doilea nivel.
Deasupra intrării centrale se află blazonul familiei Vécsey, care stă mărturie că în această clădire a trăit o importantă familie de nobili, a cărei domeniu feudal se întindea peste câteva zeci de sate. Din anul 1507 localitatea Livada a fost stăpânită în mare parte de familia Vecsey, iar din anul 1924 de către familia contelui Sztaray. Din familia baronului Vécsey, primul stăpân a fost Vécsey Sándor, având domeniul feudal în 82 de sate, trecând şi peste hotarul de azi, până în Ungaria, scrie Anzik Albert, în monografia localităţii.
Faţada clădirii este păzită de doi zmei executaţi din alamă pe jgheab, pentru a speria spiritele rele. Castelul este înconjurat de un parc englezesc ideal pentru plimbări, plin cu copaci seculari. În secolul al XX-lea castelul a revenit familiei Sztaray, care a fost nevoită să-l părăsească în 1944.
După instaurarea comunismului aici a fost sediu de CAP, apoi a servit drept tabără şcolară pentru copii, după care un urmaş al familiei a venit în ţară şi a revendicat clădirea. Au urmat ani de procese, timp în care nimeni nu a făcut nimic, iar clădirea s-a degradat. Legenda spune că sub castel s-ar afla şi tuneluri secrete.
Salvarea de la distrugerea completă a acestui impozant edificiu ar putea veni tot de la fondurile europene.
"După mai mulţi ani am reuşit să dobândim dreptul de proprietate şi de administrare. Acum suntem în curs de proiectare pentru reabilitare şi de a încerca să prindem fonduri europene pentru reabilitare. Ideea ar fi înfiinţarea unui centru multifuncţional prin care să fie posibilă folosirea de către toate persoanele din jur, începând de la copii mici până la pensionari. Ne gândim la activităţi zilnice. Totul depinde de posibilităţile de finanţare, dacă acestea permit anumite secţiuni, ne dirijăm spre aceste secţiuni, deocamdată nu am detalii concrete până când nu văd pe ce putem depune cerere de finanţare. Încă nu s-a eliberat niciun ghid pe Programul Operaţional Regional, aşa că pe moment nu avem informaţii concrete. Şi noi ne pregătim cu anumite idei, discutăm cu toate cultele, cu instituţiile. Ideea principală este să reabilităm castelul şi să-l dăm în folosinţă. Păcat de clădirea aceea frumoasă să stea aşa distrusă. În aceşti ani s-a deteriorat foarte mult. Am început proiectări şi începem curăţirea pivniţei, curăţirea interioară. Ne aşteptăm la o investiţie de vreo 6-7 milioane euro. Totul depinde de forma de finanţare, dacă putem obţine fonduri şi pentru parcul dendrologic de şase hectare sau doar pentru anumite lucrări. Totul depinde de criteriile de finanţare" a declarat pentru Agerpres, Arthur Piricsi, edilul Livadei.
Povestea uneia dintre cele mai bogate baronese ale Sătmarului, dar care a sfârșit în mizerie
Baroneasa Vecsey Eszter este ultimul descendent al familiei care a trăit în castelul din Livada. Povestea celei care a fost probabil cea mai bogată femeie din judeţ în 1944 este una incredibilă, baroneasa Vecsey ajungând să îşi trăiască ultimii ani din viaţă în condiţii modeste, în casa familiei fostei sale cameriste, Bancsi Csuka Juliska.
Locuia într-un castel, înconjurat de copaci seculari, cu zmei sculptaţi în alamă, care o protejau de rău. Stăpânea mii de hectare și iubea să citească şi să se plimbe printre sutele de arbori de pe moşie.
Puterea economică a familiei este reflectată în multe construcţii realizate în Livada, precum: castelul Vécsey (1760-1764), castelul vânătorilor de la Barkólcza (1870), distrus în 1944, casino (1828), clădire pentru jandarmi (1848), moara cu aburi (1825) demolată în 1967, şcoli confesionale (romano şi greco-catolică), poşta (1890), cabinet medical (1900), locuinţe pentru angajaţi, 84 familii, locuinţe pentru nevoiaşii satului, 7 familii, calea ferată îngustă pentru transportul buştenilor din pădurea Dimaság şi Barkólcza, Fabrica de spirt (1940), 4 ferme agricole (Jozsef, Miklós, Görbeszeg, Majdlesz), cu construcţii, magazine şi locuinţe. Din cartea jurnalistului Iosif Ţiproc, „Conace, oameni, destine”, aflăm că baroneasa Vecsey avea o avere de peste 8000 de ha de teren arabil, păşuni şi păduri. Nu reuşeşte să conducă singură feuda, iar în anul 1924 l-a chemat pe un nepot de-al ei, Sztaray Mihaly, să o ajute. Odată cu venirea ruşilor în 1944 pe aceste meleaguri, contele Sztaray pleacă din Livada, însă baroneasa decide să rămână în castelul în care s-a născut.
În 20 octombrie 1944, cu două zile înainte de a intra ruşii în Livada, ea şi-a pregătit un bagaj mic şi a părăsit castelul, mutându-se la familia cameristei sale, care locuia într-o casă modestă.
Baroneasa a trăit cu gândul că, după ce va trece războiul, se va întoarce în castel, însă nu a fost să fie aşa. Ultimii opt ani din viaţă i-a trăit în casa familiei Bancsi Juliska, nu în cele mai bune condiţii. În martie 1951, baroneasa a decedat. Familia Csuka a făcut o înmormântare după posibilităţile ei, iar baroneasa a fost îngropată în cimitirul romano-catolic, în spatele capelei Vecsey, unde se odihnesc şi ceilalţi membri ai familiei. Aceasta a trăit între anii 1863-1951.
Nicolae Ghişan
