Secretul longevității unui simbol al Țării Oașului. Mătușa Floare a împlinit 90 de ani și face parte din clubul select al românilor declaraţi “Tezaur uman viu”

Floare Finta sau mătuşa Floare cum este cunoscută de mai toţi oşenii din Negreşti Oaş este un exemplu elocvent de ceea ce înseamnă păstrătoarea şi făuritoarea de tradiţii milenare româneşti. Nu degeaba a fost inclusă în lista românilor declaraţi “Tezaur uman viu”, de către Ministerul Culturii şi este înscrisă în patrimoniul UNESCO.

Recent, mătușa Floare a împlinit impresionanta vârstă de 90 de ani ( vârstă pe care nu și-o arată absolut deloc), fiind sărbătorită cu mare cinste de către întreaga comunitate și felicitată de către primarul orașului Negrești Oaș, Aurelia Fedorca, care i-a dus un buchet de flori și un cadou.

Mătuşa Floare a contribuit în mod substanţial la păstrarea şi reafirmarea identităţii culturale patrimoniale imateriale, care are legătură cu oralitatea, tradiţiile şi cu tot ceea ce ne defineşte ca naţie şi popor, având rol de identificare a mărcii tradiţionale distinctive.

Păstrătoare a tradițiilor populare autentice oșenești, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit, în noiembrie 2015, Medalia ”Meritul Cultural”, fiind declarată Tezaur Uman Viu. Încă din tinereţe a deprins, de la mama sa, practica vindecării cu plante, fiind recunoscută în zonă ca şi tămăduitoare. De asemenea, se îndeletniceşte şi cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti.

Mătuşa Floare este cunoscută în toată Ţara Oaşului ca cea mai bună vindecătoare de arsuri, tăieturi şi hemoroizi. La uşa ei au bătut mii de oameni care mai întâi au venit la ea şi doar mai apoi s-au dus, dacă a fost cazul şi la medic. Ca orice tămăduitor adevărat nu a perceput niciodată  bani pentru vindecările ei fiindcă ştie că doar aşa îşi face efectul poţiunea pe care o prescrie bolnavilor. Reţetele de plante le ştie de la mama ei căreia i-au fost trasmise de străbunii ei.

“Reţetele din plante medicinale mi-au fost transmise de mama care şi ea le-a primit de la mama ei şi tot aşa. Noi am fost 11 fraţi din care numai 7 am trăit. Din ăştia am fost 5 fete şi 2 băieţi şi doar eu am învăţat meşteşugul tămăduirii. Reţeta pe care o ştiu de la mama este din trei plante medicinale care se pun la macerat în ceară şi care e secretă, însă o s-o predau mai departe celei care va avea menirea pentru a  o învăţa. Cea ce vindec eu e bun la arsură, tăietură, la orice rană. Mai nou, acum s-au vindecat mulţi la hemoroizi. Demult, pruncii aveau bube dulci pe la gură şi le vindecam cu sânzâiene, pe care le uscam şi le dădeam prin ciur. Apoi puneam nişte lapte de seara, iar dimineaţa luam ce era pe deasupra, smântâna proaspătă şi o amestecam cu partea cealaltă şi de 2 ori îi ungeam şi după aia nu se mai cunoştea nimic. Asta merge şi la opăritură, la arsură pentru că nu doare, nu ustură şi pielea rămâne la fel”, ne spune Floare Finta.

Ar vrea să-i înveţe şi pe alţii această taină a tămăduirii însă în zilele noastre sunt tot mai puţini aplecaţi asupra unei asemenea îndeletniciri. „Cum se dau mai departe aceste leacuri sau secrete şi cui? Eu le dau fetelor mele şi cui va vrea să le înveţe. Nu trebuie să le dai să le înveţe oricine. Trebuie să fie uşor la mână ca să legi, să nu-i  fie milă sau să stea să se mire pe rană. Şi doctorul când operează, nu lasă pe nimeni să se uite la rană, că se deoache şi începe să doară. Aşa că nu e voie să vadă nimeni. Omul trebuie să fie tare, curajos. Rana se leagă, o pansezi şi o laşi în pace. Cu bolnavul trebuie să ştii grăi, să-l linişteşti ca să nu se îngrijoreze”, ne-a dezvăluit mătuşa.

Casa mătuşii Floarea este un adevărat muzeu, oşanca păstrând cu sfinţenie toată zestrea de obiecte vechi provenite de la familie. Încăperea este plină de fotografii din diferite perioade ale vieţii, pozele de pe pereţi fiind creaţia celui mai mare fotograf şi etnograf al Ţării Oaşului, Ioniţă G. Andron.

Chiar dacă vârsta înaintată nu-i mai permite ca și în alți ani, bătrâna se îndeletniceşte  cu confecţionarea de haine tradiţionale oşeneşti, podoabe populare, clopuri şi straiţe miniaturale, zgărzi şi zgărdane.

Credinţa în Dumnezeu dar şi bunătatea şi veselia sunt în opinia femeii ingredientele unei vârste înaintate. “Io pe cât posibil nu am supărat pe nimeni şi dacă am putut ajuta pe cineva am făcut-o cu dragă inimă. Eu nu m-am sfădit cu nimeni, iar dacă m-o întrebat cineva ceva i-am răspuns de fiecare dată cu dragă inimă. După ce să stai supărat? Mai bine râzi, eşti vesel", crede mătuşa Floare.