Orașul Satu Mare a fost ferit de amenințarea directă a războiului. Frontul a fost cel mai aproape de Satu Mare în octombrie 1914, când armata rusă a pătruns în Sighet. Presa locală a alocat zile la rând prima pagină, pentru a informa sătmărenii cu privire la operațiunle militare din Maramureș.
O oarecare emoție a stârnit implicarea României în război. În 19 august, cotidianul Szamos are un grupaj de ştiri consistent cu privire la România, sub titlul „Semne de întrebare cu privire la România”. Sunt reproduse cuvintele omului politic conservator Take Ionescu, dintr-un interviu acordat ziarului britanic Daily Telegraph: „Pentru România a bătut ceasul. Intervenţia noastră va scurta războiul. Singura problemă o reprezintă aprovizionarea cu materiale de război din partea Antantei, dar acest lucru nu trebuie să întârzie acţiunile noastre”. Conform ziarului Steagul „Poporul român este îngrozit să audă că va trebui să lupte alături de soldaţii ruşi”.
Primul dintre ziarele sătmărene care publică informaţia intrării României în război de partea Antantei, a fost tot Szamos, care în numărul din 29 august 1916 dedică două pagini acestui eveniment. Sunt preluate informaţii din toată presa europeană. În zilele următoare primele două pagini ale cotidianului sătmărean sunt dedicate aceluiaşi subiect. Războiul este prezent în viața fiecărei familii. Fiecare are pe cineva plecat pe front. Știrile despre bătălii agită spiritele; în 1914 și 1915 se permite publicarea în presă a numelor soldaților decedați pe front. Bolile, în special tifosul, holera și, din 1918, gripa spaniolă întrețin o stare de panică. Cele opt spitale militare amenajate în oraș, prezența răniților, a prizonierilor de război nu lasă loc de iluzii. Undeva oamenii se luptă și mor. Prezența a numeroși soldați în oraș aduce cu sine și incidente violente, fie între aceștia, fie între militari și civili. Un astfel de incident este relatat de ziarul Szamos din 6 decembrie 1918. Este vorba de un scandal între soldați și proprietarul unui local. În scandal s-au tras focuri de armă, unul dintre soldați fiind rănit. Un alt incident este relatat de aceeași publicație, în data de 4 ianuarie 1919. Un elev militar și-a descărcat arma din greșeală, rănindu-și doi colegi, pe unul dintre aceștia mortal. Totul se întâmplase în noaptea de Anul Nou - 1 ianuarie 1919.
Cu toate acestea orașul încearcă să trăiască cât mai aproape de normalitate. Magazinele sunt deschise, oamenii, mai ales bărbații se întâlnesc în continuare la cafenele să discute politică și să împărtășească impresii despre război, școlile se deschid în fiecare toamnă, fiind închise de câteva ori datorită riscului de epidemie. După ce a fost închis timp de câteva luni, în 5 decembrie 1914 se redeschide teatrul. Pentru început era vorba de un film de propagandă „Franz Joseph transmite...”. Spectacolele de teatru vor fi o prezență constantă în toți anii de război.
Presa relatează pe larg despre donațiile sătmărenilor, atât pentru soldații de pe front, cât și pentru răniții din spitalele militare din oraș. Sunt donate alimente, haine, bani. Donatorii sunt menționați nominal. Aproape nu există număr al ziarului Szamos să nu fie menționate astfel de donații.
Comitete și asociații de femei realizează lenjerie pentru soldați. Într-un articol din 1 septembrie 1914 este elogiat preotul Constantin Lucaciu, fratele cunoscutului patriot Vasile Lucaciu. Constantin Lucaciu este numit „preot român din Craidorolț, un conducător extraordinar”. Se consemnează și că acesta a donat 50 de coroane pentru Crucea Roșie. Articolul încearcă probabil să îi sensibilizeze și pe români pentru a participa la efortul de război. Sugestive sunt cuvintele: „Un conducător ca și el ar trebui să fie un exemplu pentru toți”. Pe lângă donațiile cetățenilor orașului putem remarca și atitudinea Primăriei, care a depus un efort constant de ajutorare a celor afectați de război. Spre exemplu răniții și familiile acestora, de asemenea familiile celor decedați pe front primeau un ajutor social din partea Primăriei.
Cererea foarte mare de produse a dus la o rapidă creștere a prețurilor. Încă în toamna anului 1914 au existat produse care în decurs de două-trei luni și-au dublat prețul. Aceste creșteri de prețuri, apoi dispariția unor produse de pe piață și cartelarea alimentelor, au afectat negativ nivelul de trai al locuitorilor orașului, procurarea unor produse de strictă necesitate devenind o adevărată aventură mai ales în ultimii doi ani de război.
Deși nu a fost traversat de linia frontului, orașul Satu Mare a avut de suferit de pe urma acestui prim „război total” din istoria umanității. Numărul de căsătorii scade la aproape jumătate față de perioada antebelică. Numărul nașterilor scade cu circa 40 % în perioada anilor de război, față de anii anteriori, în timp ce numărul de decese crește cam în același procent. În oraș funcționau opt spitale militare, numeroase unități militare traversau orașul, știrile despre război erau omniprezente. Diferite boli epidemice se manifestă și la Satu Mare: holera, tifosul, gripa spaniolă. Orașul găzduiește numeroși refugiați din zona frontului, în special din Galiția. Spre exemplu, la 6 septembrie 1916, existau 894 refugiați de război în oraș. În 14 septembrie li se adaugă încă 492. Toți aceștia trebuiau cazați, hrăniți, îngrijiți. Armata acaparează aproape totul.
Efortul uriaș făcut pentru aprovizionarea frontului duce la creșterea bruscă a prețurilor. În toamna anului 1914, numeroase produse alimentare de primă necesitate își dublează prețurile între septembrie și noiembrie. Pe termen lung, creșterea este de-a dreptul fulminantă. Produsele de bază încep să lipsească. Contrabanda și specula sunt în floare. Trupurile slab hrănite sunt o pradă ușoară în fața bolilor epidemice. Rare erau razele de lumină, precum spectacolele de teatru ținute pe aproape tot parcursul conflictului. Orașul a trecut și peste acest război. Apoi în martie și aprilie 1919 a cunoscut Directoratul comunist. Putem afirma că războiul s-a încheiat cu adevărat pentru sătmăreni abia pe 19 aprilie 1919, odată cu intrarea trupelor române în oraș.
Sursa: Studii și comunicări istorice, Satu Mare 2019 - Batfalszki Gabriella Franceszka
Nicolae Ghişan
