Legalitatea, mai importantă decât privatizarea CFR cu orice preţ

Privatizarea CFR Marfă s-a dovedit a fi un eșec. Mulți spun că este vorba despre un eșec al Guvernului României. Acest lucru este susținut, bineînțeles, de opoziție și de presa băsistă. Din păcate, nimeni nu face o analiză serioasă a acestui proces complex de înstrăinare a unor active foarte importante din proprietatea statului. Discuțiile pe acest subiect ar fi trebuit purtate în direcția a ce înseamnă vânzarea întregii infrastructuri de cale ferată pentru marfă către o societate privată și unde poate duce monopolul deținut de o singură companie. Este de așteptat decizia Consiliului Concurenței în această direcție. Din păcate, fosta guvernare portocalie a cedat în fața presiunilor FMI și, în loc să obțină o reorganizare și restructurare a CFR Marfă, a acceptat vânzarea sa. Privatizarea, o cale simplă, fără bătaie de cap. Nu s-a ținut cont de condițiile internaționale total neprielnice (criza mondială) în care ne aflam. Guvernul Ponta a fost nevoit să preia acest cartof fierbinte de la fosta guvernare și pus în fața faptului împlinit, a fost obligat să pună în practică obligația față de FMI. Premierul Victor Ponta a declarat de fiecare dată că Guvernul său va aplica ad literam textul legii și că nu se va abate de la regulile stabilite de comisia de privatizare. Mai mult, Ponta a propus discutarea privatizării CFR Marfă în cadrul CSAT, ca subiect de siguranță națională, ținând cont că transportul pe cale ferată a funcționat întotdeauna în sfera interesului major al întregii țări. Președintele Traian Băsescu a evitat întotdeauna o colaborare instituțională cu Guvernul României pe acest subiect, limitându-se doar a veni cu critici și vânând greșelile Executivului. El a exploatat politic subiectul, mai mult, a băgat bețe în roate procesului de privatizare, aruncând pe piață informații care au influențat eșecul privatizării. De exemplu, în conferințe de presă, Băsescu a reiterat ideea că Gruia Stoica, patronul de la CFR SA, nu poate obține banii pentru privatizare, că nicio bancă nu-i va finanța investiția, influențând negativ mediul financiar în care negocia cu câștigătorul privatizării CFR Marfă. În concluzie, momentan, singura soluție viabilă se dovedește a fi restructurarea la sânge a companiei și repunerea ei pe linia de pornire, pe baza unui management eficient. Experiența ne învață că nu întotdeauna privatizarea este cea mai bună cale de rezolvare a problemelor societăților de stat înglodate în datorii.