Nea Nicu, aşa cum îi spun toţi cunoscuţii, a intrat în lumea fotbalului judeţean în urmă cu mai bine de 48 de ani. Cu toate că nu a evoluat niciodată la nivel înalt, punctul culminant al carierei sale a fost prezenţa în Liga a III-a. A apărat, de-a lungul carierei sale, poarta unor echipe precum Someşul Satu Mare, Minerul Turţ, Înfrăţirea Tarna Mare, Şoimii Timişoara, Ascensorul Bucureşti, însă cea mai mare perioadă a petrecut-o în poarta Minerului Turţ, peste 30 de ani, echipă cu care a jucat în Divizia C.
Atacant, reprofilat în portar Nicu Ştef a îndrăgit fotbalul de mic, pe când bătea mingea cât era ziua de lungă pe uliţele satului natal Pomi (judeţul Satu Mare). „Aveam fascinaţia golului, motiv pentru care am început să joc pe post de atacant. La 13 ani, eram deja legitimat la Recolta Pomi, echipă care juca în Liga a IV-a, şi cred că făceam treabă destul de bună din moment ce eram inclus în echipa de start meci de meci“, îşi aminteşte nea Nicu. La un antrenament, portarul titular al echipei s-a accidentat, iar antrenorul i-a întrebat pe fotbalişti cine se pricepe să apere poarta. „Am intrat eu şi, de atunci, n-am mai ieşit din poartă“, îşi aminteşte nea Nicu.
Cel mai important meci din carieră
Sătmăreanul a jucat într-o serie de echipe din Liga a V-a şi a IV-a, iar momentul de apogeu al carierei l-a avut la Minerul Turţ. Cel mai important meci din carieră l-a susţinut în 16-imile Cupei României din 1976, când a întâlnit pe teren echipa Sportul Studenţesc, care ocupa locul doi, în momentul acela, în Divizia A. „Noi eram proaspăt promovaţi cu Minerul Turţ în Divizia C şi urma să jucăm cu Sportul Studenţesc, echipă la mare modă în acea vreme în România. Aveam o echipă foarte bună şi reuşisem să eliminăm echipa UTA Arad, campioana provinciei“, povesteşte portarul sexagenar.
Bucureştenii veniseră la Turţ cu toate vedetele. „Motiv pentru care se strânsese atâta puhoi de lume, cât n-am mai văzut de atunci pe uliţele comunei Turţ. Veniseră cu mic cu mare să-i vadă pe internaţionalii Mircea Sandu, Chihaia, Rădulescu, dar, în primul rând, pe simpaticul Rică Răducanu“, adaugă nea Nicu. Din păcate, meciul nu s-a mai jucat, din motive meteorologice, fiind reprogramat. „La reluare, au venit cu echipa a doua şi ne-au bătut cu 8-1, însă rămân cu amintirea clipelor minunate petrecute cu idolul meu Rică Răducanu, care nu a ezitat să se pozeze cu un clop oşenesc pe cap“, povesteşte uşor nostalgic nea Nicu.
Şase penalty-uri într-un meci Nicu Ştef se mândreşte şi cu faptul că, într-un meci de Cupa României, a reuşit să apere nu mai puţin de şase lovituri de la 11 metri. „Primul penalty l-am apărat în timpul regulamentar de joc şi cum meciul s-a terminat nedecis, după prelungiri s-a trecut la executarea loviturilor de departajare. Am simţit că sunt într-o zi fastă, dovadă că am reuşit să apăr cinci dintre cele şase lovituri, lucru care cred că l-ar face invidios şi pe marele Duckadam“, mai spune mândru portarul sexagenar. Chiar dacă a trecut de 60 de ani, nea Nicu este primit cu multă simpatie pe toate terenurile din Campionatul Judeţean. Nicu Ştef este şi acum titular meci de meci al echipei din localitatea Dumbrava, reflexele lui spectaculoase aducându-i admiraţie în rândul spectatorilor, dar şi al portarilor mai tineri. „Am o senzaţie deosebită atunci când, după fiecare meci, sunt aplaudat de către cei de pe margine, indiferent dacă jucăm acasă sau în deplasare. Lucrul acesta îmi dă forţa şi năzuinţa de a continua“, adaugă nea Nicu.
Absolvent de Ştiinţe Economice După ce a terminat liceul în Satu Mare, în 1974, Nicu Ştef a urmat o şcoală postliceală de specializare în finisarea materialului textil, la Bucureşti, iar apoi a lucrat ca tehnician maistru finisor la Întreprinderea „Textila Ardeleana“ din Satu Mare. Portarul a urmat şi studii superioare, fiind licenţiat, în 2006, al Facultăţii de Economie de la Ploieşti. Asta-l ajută foarte mult în afacerea pe care şi-a deschis-o, o firmă care se ocupă cu desfacerea cu amănuntul.
