Veronica Soare este un om cum rar întâlneşti în ziua de azi. Sătmăreanca noastră, are darul de a face bine, de a împrăştia bucurie şi de a face din fiecare zi un dar. Este o fată simplă, cu bucurii simple... însă ştim că simplitatea este magia lumii.
Veronica, eşti sătmăreancă. Cum s-a întâmplat să ajungi să trăieşti în Bucureşti? Ce te-a dus atât de departe de casă? De când eram copii ştiam ca o sa ajungem, eu si fratele meu, la Bucuresti. Cumva niciun alt oras nu a fost in plan, cred ca parintii nostri au vrut pentru noi sa ajungem in capitala. Tin minte ca mama si fratele meu veneau constant la un control si m-au luat si pe mine o data – imi aduc aminte, copil fiind, marile bulevarde, cumva m-am programat sa ajung aici, nu am visat niciodata altceva. E foarte adevarat ca, dupa douazeci si unu de ani de Bucuresti, am obosit putin in marele oras, dar la fel de adevarat e ca imi place si mai mult, daca reusesti sa ii vezi partile frumoase e un loc fain.
Ţi-ai dorit vreodată să te reîntorci în Satu Mare? Drept îţi spun ca nu. Nu ma mai vad traind acolo, imi place sa glumesc spunand ca ajung la mama doar in regim hotelier.
Imi e drag sa revin acasa, imi place sa vin cu trenul, imi place mult leganatul trenului, cele mai bune idei imi vin acolo si e special pentru mine – inca din anii studentiei – cand ne apropiem de oras si se vede de departe Palatul Administrativ – ma iau emotiile, simt ca acolo e acasa, oriunde as hoinari in lume.
Cât de repede te-ai acomodat acolo, şi ce ţi s-a părut cel mai dificil la început? Cred ca amintirile mele se amesteca putin, ce am trait si ce imi amintesc ca am trait – tin minte ca pur si simplu am fost coplesita de măreţia orasului, a strazilor, a locurilor care abia asteptau sa fie descoperite. Nu mi s-a parut nimic dificil, era o noua etapa pe care abia o asteptam.
Cât de des vii acasă în Satu Mare? Destul de rar, mai rar decat as vrea, de sarbatori si, uneori, si intre.
Când prietenii te intreabă despre Satu Mare, ce le povesteşti? Le povestesc despre verile de pe platoul Casei de Cultura, parea ca toti tinerii orasului s-au adunat acolo, le povestesc despre drumul de acasa pana la scoala, care trecea pe langa cea mai frumoasa casa din lume, cea de pe Mileniului, doisprezece ani in care am trecut zilnic pe langa ea si m-am visat in ea, privind trecatorii, despre Palatul Administrativ, care pe vremuri era cea mai inalta cladire din Romania, despre Gradina Romei, despre Hello Margot si cel mai bun casburger, la care ma duc de fiecare data cand ajung acasa, despre oamenii faini, multi dintre ei raspanditi acum peste tot prin lume.
Povesteşte-ne despre proiectul Kaleidolove. Ce înseamnă acest proiect pentru tine? Cât de mult timp îţi dedici lui? Povestea a inceput in copilarie, mereu m-au fascinat caleidoscoapele, acest obiect unic si infinit. Imi placeau si caruselele si cutiutele muzicale, dar simteam inca de atunci ca – totusi – o cutiuta muzicala are doar un cantec, un carusel doar o imagine, pe cand in interiorul unui caleidoscop formele frumoase nu se sfarsesc niciodata. Fascinatia asta a ramas si cand, in 2014, am lansat minuni.ro i-am spus si caleidoscop de fapte bune – am vrut sa arat partea frumoasa a lumii in care traim - cuvantul caleidoscop asta inseamna – a privi formele frumoase – numindu-l caleidoscop de fapte bune era probabil doar o chestiune de timp pana sa ma joc macar un pic cu caleidoscopul – desi nu sunt foarte crafty de felul meu – dar am organizat un atelier intr-un festival stradal si am simtit energia oamenilor care iubesc acest obiect pus in umbra in ultimii ani – tot ce se gaseste, daca se gaseste, e facut in China – asa ca am decis sa fac doua-trei ateliere intr-o ceainarie, seara dupa job, pentru nostalgici ca mine, iubitorii acestui obiect. Ei, atelierele astea au prins atat de fain ca oamenii m-au indemnat sa continui, desi drumul meu atunci era altul – aveam emisiunea la radio, aveam proiectul de fundraising, alte proiecte de storytelling – si curand m-au chemat in teambuildinguri sau seara dupa job, la birou sau la scoala copiilor si tot asa, a devenit drumul meu. Dupa trei ani cineva a vrut sa ii fac pentru petrecerea de Craciun caleidoscoape personalizate, produs de manufactura si atunci am realizat ca vreau sa duc povestea la nivelul urmatorul – asa a aparut Kaleidolove – sunt singura care manufactureaza caleidoscoape personalizabile si faciliteaza ateliere in jurul acestui obiect, doua ore in care, cu povestile mele, fiecare isi construieste caleidoscopul. De cativa ani ii dedic tot timpul meu, adica e aria mea principala de lucru. Ma simt un om norocos sa ma joc in preajma obiectului care mi-a fermecat copilaria, sa dau mai departe – in ateliere cu #vitaminaKaleidolove in companii, scoli si spatii publice din tot ce ne invata acest obiect – sa privim formele frumoase din noi, din ceilalti si din lume, sa cautam armonia in tot, sa ne jucam cu perspectivele. Nu ma mai opresc daca incep sa povestesc despre caleidoscoape.
Si da, uite, dupa sase ani de joaca cu ele si oglinzi in atelierul Kaleidolove s-a nascut in primavara asta o idee care ma face sa ma simt binecuvantata ca a venit a mine - @inimaOglinda – brosa-inima care oglindeste tot ceea ce iubesti si #inimaoglinda de pus pe birou sau pe perete, o oglinda in forma unui cord in care sa ne privim cu inima, cu blandete, cum ne-a lasat vorba micul print.
E stralucitor efectul acestui obiect, feedbackul pe care il primesc, oamenii poarta cu drag brosa si imi trimit imagini cu ce se vede in ea de peste tot… din lume. In inimaoglinda sta si chipul omului iubit si cerul si buchetul de flori de pe birou si crucea de pe Caraiman si oceanul si Fontana di Trevi si casa in care s-a nascut Brancusi. Pe pagina de Instagram @inimaoglinda puteti vedea foarte multa frumusete. Ma simt cu adevarat binecuvantata de acest nou drum al povestii mele.
Animalul tău de companie este fără doar şi poate cel mai bun prieten al tău. Este un câine special. Crezi că te înţelege mai bine decât o face un om?
Lola mea e una dintre Intalnirile vietii mele – cu I mare. Mereu spun ca ea m-a salvat pe mine mai mult decat am salvat-o eu pe ea. Ea si faptul ca a alaptat pisoii aceia, la cateva luni dupa ce am gasit-o au fost cumva fundatia pe care mi-a venit ideea minuni.ro, asadar ea este in dominoul vietii mele o piesa fundamentala. Sunt aici si datorita ei, oricat de bizar suna asta.
Si da, m-a salvat in toti anii acestia, are o energie atat de buna, ne completam, ne zambeste lumea pe strada, cel mai simpatic compliment pe care l-am primit a fost ca sunt exact ca Lola. Iar daca o cunosti pe Lola intelegi de ce acesta e complimentul suprem.
Care este cea mai mare dorinţă a ta? Ei, eu, cum imi place sa ma alint, sunt o fata simpla, cu dorinte simple. Usor utopice, poate, dar Varsatorul din mine nu poate altfel. Imi doresc ca oamenii sa fie mai atenti unii la altii, o lume mai delicata, o grija mai mare fata de tot ce e in jurul nostru. Doar ca procesul asta incepe cu noi, eu inteleg acum ca oamenii nervosi pe altii nu sunt nervosi pe altii, sunt nervosi pe ei, ca totul e in noi, ca tot ce se vede inafara e oglinda inauntrului nostru.
Asadar imi doresc ca oamenii sa isi vorbeasca mai frumos lor insisi, sa se inteleaga mai mult, sa se ierte, pentru ca sa le poata face pe toate astea si cu cei din jur. Poate e utopic, dar eu tot mai cred, om cu om.
Ce proiecte urmează, cu ce ne mai surprinzi? In perioada urmatoare o sa ma focusez pe tot ce pot aduce bun lumii si cum incat incet vine sezonul sarbatorilor o sa ma focusez pe @inimaoglinda, pe kiturile de caleidoscop si caleidoscoapele manufacturate, dar si pe linia de produse #ACUMeinfinitul – pe una din inimileoglinda e acest mesaj care a prins foarte bine – un reminder ca tot ce e important e in clipa de fata, ca cel mai frumos timp din lume e chiar ACUM – asadar un designer mi-a desenat aceste cuvinte si voi lansa tricouri si hanorace, dar si alte obiecte faine.
De asemenea, anul trecut in lockdown mi-a venit jocul de cuvinte iuBine – iubire si Bine impreuna – urmeaza si o serie de lucruri faine si cu iubine – de la tricouri la agende sau globuri de Craciun – Ninge cu Iubine, Ce iuBine ca esti, IuBine faci, iuBine gasesti. Ma asteapta o toamna plina in atelier.
Si, de asemenea, colaborez cu Editura Litera si prima aplicatie de audiobookuri cu abonament nelimitat din Romania – de cateva ori pe saptamana sunt in studio si inregistrez carti – chiar aseara am terminat unul din cele mai bune romane contemporane pe care le-am citit in ultimii ani – Florile soarelui – il recomand din inima, fie in format fizic, fie cu vocea mea, din octombrie incolo.
In acelasi timp si toamna asta continua – in format online si offline – joaca mea pe scena – prezint evenimente faine, la Bucuresti, dar si la Bruxelles si Milano, in comunitati de romani care vor sa schimbe si ei lumea in care traiesc.
Asadar ma asteapta o toamna faina, plina si faina!
Unde te găsim? Pe pagina de FB Kaleidolove, pe Insta @kaleido.love si @inimaoglinda si, in curand, cu toate cele mai sus, pe iubine.ro. Stati cu ochii pe acestea pentru cadouri frumoase si speciale, pentru lucruri facute din si cu inima la vedere. Sa aveti o toamna frumoasa!
Raluca Jofi
