Castorică, luneta şi muniţia

O ştire de ultimă oră ne-a parvenit de la un bărbat în uniformă, care ne-a şoptit că dintr-un cuib de gaiţă a căzut un document despre un ciripitor al neamului senator, ce, în timp şi chiar după ce a fost procuror comunist, era catalogat un jalnic turnător. Castorică nu se mândreşte cu aceste isprăvi informative, tăcând mai ceva ca un peşte. În schimb, se laudă tuturor celor care mai au răbdarea să-l asculte că nu este fomist, ci un mare lunetist. O fi având el lunetă, dar e surprinzător de mică. În calitatea lui de mare lunetist al neamului a avut tot timpul ambiţia să-şi confecţioneze singur muniţia. Astfel, de ani de zile îşi tot confecţionează bile. A devenit un as, aprovizionându-se cu materie primă din nas. Dacă mai pierde o bilă nu se supără deloc, mai ia puţin material şi confecţionează alta pe loc. Un fost şofer al său, care i-a surprins şi i-a dezvăluit preocupările secrete de înarmare, a fost lăsat la drumul mare drept răzbunare. Părăsit de toată lumea, castorul a mai ros o banană, punând la cale guerila urbană. A jurat să nu se dea predat, căci muniţie are cu îndestulare, nasul scobit fiindu-i tot mai mare. Astfel, castorică împroaşcă sătmărenii în continuare cu bilele sale murdare şi urât mirositoare, ambalate în hârtii de ziare. Asta până nu i se va înfunda odată luneţica, iar bilele de rahat ratat îi vor exploda în cap.