Corecţia deloc mică a amorţitului Castorică

Scula mică i-a creat tot timpul probleme incisivului Castorică. Înainte de Revoluţie, când se juca de-a procurorul, a păţit-o rău de tot în scara propriului bloc. Împreună cu două foste colege, dornice de niscaiva hârjoneli, incisivul Castorică a băut mai mult de una mică. De fapt a băut cu mare plăcere vodcă, vin şi apoi bere. Apoi s-a făcut pulbere, dezamăgindu-şi rău de tot colegele înfocate. Clătinându-se mai rău ca un beţiv notoriu, a plecat spre domiciliu. Primele trepte l-au dovedit, Castorică rămânând adormit, cu dovleacul trântit lângă balustradă. Un autor necunoscut l-a recunoscut pe Castorel cel tembel şi şi-a bătut joc în ultimul hal de el. Sătmăreanul respectiv l-a cotonogit rău de tot pe procurorul adormit. La cât era de amorţit, Castorică absolut nimic n-a simţit. A dormit ca un sac şi zeci de lovituri a încasat. După ce s-a săturat să dea ca într-un rahat, sătmăreanul în treaba sa a plecat, foarte mulţumit că l-a umilit pe homo Castorică, cel cu dotarea mică şi profund anemică. Peste câteva zile, Castorel s-a prezentat la lucru ca un tembel, amărât şi posomorât, cu faţa tumefiată şi de răni brăzdată. Toţi colegii l-au întrebat ce s-a întâmplat de a ajuns într-o asemenea situaţie de rahat. Castorel a dat un răspuns tembel, spunând că într-o seară s-a împiedicat de trepte din greşeală. Nimeni nu i-a dat crezare, râzând de rozător în gura mare. Nemernicul Castorel nici acum nu a aflat cine şi-a bătut joc de el, profitând de starea euforico-bahică, la limită de comă alcoolică.