Balada lu` castorică

Ajuns personaj de legendă pe malurile Someşului, lui castorică îi sunt închinate adevărate ode prin care cetăţenii aleg să îşi arate dispreţul faţă de castorică cu aia mică. Redăm în continuare una dintre versiunile neoficiale ale baladei lu` castorică: Într-o vizuină neagră, Într-un vechi bordei Unde curge-n vale Ciorba de ardei. Plânge şi suspină Tânăra domniţă Dulce şi suavă După castorică. De trei zile-ncoace Fostul ei soţ tâmpit A plecat la craşmă Şi n-a mai venit. Orologiul sună Doişpe jumătate. La vizuină-n poartă Cine dracu’ bate? Eu sunt, fă, nevastă, Soţul tău tâmpit, Eu, şi de la crâşmă Mă întorc pilit. Dar deschideţi poarta, Extratereştrii mă-nconjor, M-am p***t pe mine, Şi mi-e frig de mor! Ce spui tu străine? Castorul e departe… Într-o berărie Printre halbe sparte. De eşti tu acela Du-te înapoi Fă o interpelare Ca să râdem noi! Du-te la beţie, pentru crâşmă mori! Şi-ţi va fi mormântul ciugulit de ciori.