Pierdut castor, nu oferim recompensă

Castor parlamentarum s-a dat la fund, la propriu şi la figurat, după ce s-a făcut de rahat şi este de toţi contestat. Însoţit şi încolţit de prietenii săi imaginari şi de câţiva sclavi senatoriali, castorul a dispărut din peisajul someşan. Pentru a scăpa de lungul braţ al legii, castorică şi-a ales o altă vizuină în care să se dea cu vaselină în al său dos josnic şi pidosnic. Castorică cuprins de frică ar trebui să ştie că va veni şi vremea plăţii, a decontării tuturor relelor pe care le-a debitat. Rudă mai îndepărtată al castorului comun, castor parlamentarum pare să fi suferit anumite modificări genetice şi ar fi foarte plauzibil să se pregătească pentru hibernare. Ce-i drept, va avea parte de hibernare câţiva ani buni, într-o vizuină cu bare de metal. Aici va primi şi nişte haine vărgate şi poate şi o bilă legată cu un lănţic de lăbuţa castorială. Castore, degeaba fugi, că te leagă ăştia-n dungi. Până una alta, castorică s-a trezit cu o baladă mică, croită pe al său gust şi spre al lumii dezgust. “Sunt genul de castor care mă uşurez în liftul tău/ Bagabont natural fac rău/ Daţi vina pe copii că fac tot ce e rău, ţeapă/ Eu mă uşurez şi a-nceput să-mi placă/ Spuneţi că sunt nenorocit, un troglodit/ Sunt castorul din lift, mereu fericit/ Beat mort cad sâncă şi fac planing familial cu mâna stângă/ Nici o activitate în general, dar vin în vizuină în ultimul hal/ Munca de birou face rău încă, angajez sclavi castoriali cu gura pungă”. Într-un fel toată lumea se bucură că acest castor a dispărut din peisaj, mai puţin autorităţile care îl caută pentru a-l urechea şi pentru a-i da câţiva ani în pijama vărgată acestui castor cu guşă şi beregată.