Rămas singur singurel, Castorul cel tembel s-a văzut nevoit să-şi rezove de unul singur problemele gospodăreşti. Incisivul Castorică, cu a sa dotare anemică, a aterizat ca un ordinar în Sătmar. Neştiind să conducă şi nici să meargă pe bicicletă, Castorică cel ischemic s-a văzut silit sau poate chiar siluit să apeleze la un taxi. A doua zi, după ce a înnoptat în apartamentul părăsit, a purces victorios să-şi plătească facturile la utilităţi. Spre deosebire de alte dăţi, scârbavnicul rozător nu a mai comentat că cineva factura hoţeşte i-a umflat. A stat la rând fără să-i treacă prin gând să facă paradă de funcţia sa. Asta după ce a observat că toată lumea de el s-a tras, strâmbând din nas, considerându-l un rahat ratat. Castorel cel tembel şi-a amintit de vremurile în care avea o grămadă de subordonaţi pe care îi trata ca pe nişte cârnaţi şi care îi plăteau facturile chiar şi fără să le dea lovelele. Acum toate acestea s-au dus, iar Castorică cel cu mintea ischemică trebuie să-şi rezolve singurel toate problemele de acest fel. Totuşi, nu-l prinde deloc ruşinea pe acest rozător jegos, care nu vrea să priceapă că în Sătmar e de prisos.
