Castorul puturos, dat afară pe uşa din dos

Castorică, cel cu mintea ischemică, obişnuia să se laude tuturor cât de mare şi de tare a fost pe vremea când ocupa funcţia de procuror. Timpul însă a dovedit că e vorba de o nouă minciună a rozătorului nesimţit. Potrivit unor foşti colegi şi superiori ierarhici, Castorică nu a fost considerat niciodată de procurori ca fiind unul de-al lor, fiind marginalizat ca un porcuşor turnător. Colegii lui încă de atunci i-au remarcat caracterul de rahat. Calificativele “foarte bine”, cu care se tot laudă Castorel au existat doar în mintea sa de rozător tembel. În cariera lui de procuror porcuşor n-a soluţionat niciodată un dosar mai complicat. Pe lângă faptul că din punctul de vedere al legii nu era deloc pregătit, superiorii săi au remarcat imediat că au de-a face cu un ordinar de beţivan prostovan şi golan. De asemenea, colegii au realizat că rozătorul făcea pe turnătorul la securiştii care-l prinseseră că-i place fundul. Oricât s-a deghizat, colegii s-.au prins de homosexualitatea procurorului ratat. Nu mai vroia să stea nimeni cu el în birou, temându-se de eventuale agresiuni la popou. În aceste condiţii, nu e de mirare că rozătorul căruia nu-i încăpeau dinţii în gură a ieşit pe uşa din dos din magistratură. În toată treaba n-a fost absolut nimic glorios, cum a susţinut ulterior Castorul puturos.