Unul dintre elementele etnografice care marchează trecutul acestei zone a României este arhitectura populară tradiţională. În general, materialele de bază ale construcţiilor unei gospodării populare au fost lutul, lemnul, stuful şi trestia. Casele ţărăneşti din sec. XVIII-XIX se făceau cu pereţii din pământ bătut cu maiul în cofraje de lemn. Primele tipologii de case ale oamenilor simpli erau cu o cameră sau cameră cu bucătărie (tinda). Mai târziu, aceste construcţii s-au extins la două camere şi tindă (cu cămara de alimente), fiind întregite, în continuarea casei, cu un grajd. Poziţia caselor este perpendiculară pe stradă, cu camera curată înspre stradă, iar cea de locuit, în spate. În perioada sfârşitului sec. XIX – începutul sec. XX, casele de locuit au fost construite din pământ bătut, combinat cu văioage (cărămizi de lut nearse,amestecate cu pleavă). Ulterior, s-au folosit în construcţii cărămizile arse, combinate cu văioage. Pentru protejarea caselor de intemperii s-a trecut la construirea unui târnaţ pe toată lungimea casei. În materialul de mai jos vă prezentăm câteva dintre cele mai reprezentative astfel de gospodării ţărăneşti.
Gospodăria codrenească din Chilia Casa a fost construită în prima jumătate a sec. XX, fiind caracteristică arhitecturii din zona etnografică Codru. Din structura gospodăriei fac parte: casa, șura și găbănașul (cămara de alimente). Casa este construită din bârne pe o fundație de piatră spartă și este compusă din 4 încăperi: camera curată din față, tinda, camera de locuit, în spatele căreia se află o cămară. În camera din față sunt expuse piese de mobilier specifice zonei. În tindă, locul de intrare în casă, se află un cuptor pentru pâine și un ceaun. Camera din spate sau cea de locuit are un pat, un dulap cu costume populare și un bufet. Datorită funcțiilor pe care le îndeplinește, șura, prin dimensiunile ei mari, este construcția cea mai monumentală din cadrul gospodăriei. Ea cuprinde un grajd pentru animale, spațiu pentru depozitarea fânului, adăpost pentru unelte agricole. Găbănașul sau cămara de alimente este o clădire aparte cu un târnaț sprijinit de stâlpi ciopliți și strunjiți, adăpostind hambarul și alte unelte agricole. Sub această construcție se află o pivniță.
Casa-muzeu de la Andrid Casa-muzeu de la Andrid se încadrează în tipologia caselor cu pământ bătut cu două camere, tindă și grajd. Casa a fost construită între 1860-1880 de Botos Sándor și a fost achiziționată de Muzeul Județean Satu Mare în anul 2012 de la proprietarii Kis Károly și Kis (Botos) Ilona. Acoperișul casei este din trestie, material folosit cu predilecție în zonele mlăștinoase. Intrarea în casă se face printr-o tindă prevăzută cu un cuptor specific de pâine. Gura cuptorului se află în tindă, iar corpul în exteriorul casei. Lângă acest cuptor se află șporul. În partea dinspre stradă se află camera curată prevăzută cu două paturi, lădoi, masă, scaune, dulap pentru haine și leagănul pentru copil. Pereții și mobilierul sunt ornamentați cu icoane și textile având inscripții în limba română și maghiară. În partea stângă a tindei se află camera de locuit, unde sunt prezentate preocupările zilnice tradiționale ale oamenilor locului. Grajdul are intrare separată și expune uneltele folosite în gospodăria țărănească tradițională. După terminarea muncilor agricole din toamnă, aproape în fiecare gospodărie, era montat războiul de țesut unde femeile și tinerele fete își pregăteau materialul textil pentru îmbrăcăminte. Pentru informaţii suplimentare : Tel: 0261-710612-Centrul de Informare Turistică Satu Mare Mobil: 0752227122 E-mail: turism@judetulsatumare.info
