Cunoaşterea, trăirea şi mărturisirea credinţei creştine (20)
Demers documentar realizat de pr. dr. Cristian Boloş
Sfintele Taine (1)
“Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor” (Articolul X din Simbolul Credinţei).
Acest articol cuprinde învăţătura creştină despre Taina Botezului, uşa prin care omul intră în Biserică şi cea dintâi Taină a Bisericii lui Hristos, înţelegându-se şi învăţătura despre celelalte Sfinte Taine.
“Sfânta Taină” este o lucrare întemeiată de către Mântuitorul Iisus Hristos şi săvârşită de Biserică, prin slujitorii ei (arhierei/episcopi şi preoţi), prin care se împărtăşeşte credincioşilor, în mod văzut, harul cel nevăzut, mântuitor al lui Dumnezeu. Tainele sunt lucrări văzute pentru că omul e trupesc: “Dacă ar fi netrupesc, ţi-ar da aceste daruri aşa cum sunt, netrupesti. Dar fiindcă sufletul e împreunat cu trupul, cele duhovniceşti ţi le dă în semne supuse simţurilor”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
În orice Sfântă Taină deosebim trei părţi: 1. instituirea ei de către Domnul Hristos; 2. lucrarea văzută sau slujba sfântă; 3. harul nevăzut. Harul dumnezeiesc (graţia divină) este puterea sau energia dumnezeiască necreată, pe care Duhul Sfânt o împărtăşeşte credincioşilor prin Sfintele Taine, ca ajutor pentru mântuire: “Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi”, scrie Sfântul Apostol Pavel (Efeseni II; 5). Harul se dă în urma răscumpărării sau împăcării omului cu Dumnezeu, săvârşită de către Mântuitorul. Fără har nimeni nu se poate mântui. Oamenii îşi împrumută unii altora puterea şi înţelepciunea, adică se ajută unii pe alţii şi, astfel, din slabi devin tari, puternici. Cu atât mai mult ne ajută Dumnezeu, ne “împrumută” puterea Sa şi lumina Sa prin harul divin. Ceea ce este lumina şi căldura soarelui pentru viaţa lumii, ploaia pentru roadele pământului, altoiul nobil pentru pomul sălbatic, la fel este, am putea spune, puterea harului sau darul lui Dumnezeu pentru viaţa credincioşilor: îi ajută să se curăţească de păcate şi să se sfinţească prin Duhul Sfânt.
Domnul Iisus Hristos a instituit 7 Sfinte Taine: Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir (Mirungerea), Împărtăşirea, Spovedania, Preoţia, Cununia şi Maslul. Acestea sunt ca nişte izvoare minunate, mai presus de fire, prin care se revarsă asupra noastră, în Biserică, harurile Sfântului Duh.
Numărul “şapte” ne duce cu gândul la darurile Sfântului Duh (“duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe, duhul temerii de Dumnezeu”, Isaia XI; 2-3), Tainele răspunzând trebuinţelor duhovniceşti ale omului:
1. “naşterea duhovnicească” e dată prin Botez;
2. “creşterea”, prin Mirungere;
3. “hrana”, prin Sfânta Împărtăşanie;
4. “puterea de a învăţa, sfinţi şi conduce” (“Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, Matei XXVIII; 19), prin Hirotonie sau Preoţie;
5. “înnoirea morală”, prin Pocăinţă;
6. “sfinţirea şi tăria legăturii căsătoriei”, prin Taina Nunţii;
7. “tămăduirea de bolile trupeşti şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor care le-au cauzat”, prin Maslu.
Mântuitorul a lăsat Sfinţilor Apostoli dreptul de a săvârşi Sfintele Taine şi, prin aceştia, episcopilor şi preoţilor, rânduiţi în mod canonic, fiindcă Iisus a dorit ca ele să fie făcute mai departe în mijlocul celor credincioşi pentru întărirea lor pe calea cea dreaptă. Episcopul poate săvârşi toate cele şapte Sfinte Taine, iar preotul şase dintre ele, excepţia constituind-o Taina Preoţiei, pe care o poate oficia doar episcopul. Botezul (dar numai în caz de mare nevoie, adică în pericol de moarte a celui nebotezat) poate fi săvârşit de diacon sau de orice alt credincios ortodox, prin afundarea de trei ori în apă curată, rostindu-se cuvintele: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Sfântului Duh. Amin”, rămânând ca pe toate celelalte să le facă preotul după rânduiala Sfintei Biserici. Sfânta Taină a Maslului se săvârşeşte, de regulă, de către mai mulţi preoţi. Mirul de la Taina Mirungerii se sfinţeste de către episcopi.
Trebuie precizat faptul că dintre cele şapte Sfinte Taine, unele se săvârşesc o singură data, şi anume: Botezul, Mirungerea şi Preoţia. Mirungerea este împreunată cu Botezul şi, de aceea, nu se repetă, după cum nu se repetă nici Botezul. Chiar dacă se obişnuieşte ca cei care s-au lepădat de credinţa creştină ori au părăsit Biserica şi vor să se întoarcă din nou la credinţă, în Biserică, să fie unşi cu Sfântul şi Marele Mir, aceasta nu înseamnă o repetare a Sfntei Taine, ci numai reîntărirea în dreapta credinţă. Taina Nunţii (a Cununiei) se săvârşeşte o singură dată, însă, în cazuri excepţionale (moartea fizică sau morală a unuia dintre soţi), se oficiază a doua şi a treia nuntă, neavând rang de Taină. Celelalte Sfinte Taine se repetă: Pocăinţa (Spovedania, Mărturisirea păcatelor), Cuminecătura (Împărtăşirea) şi Maslul. Spovedania şi Împărtăşirea este bine să fie primite de către credincioşi cât mai des sau, cel puţin, în posturile mari de peste an.
Ca izvor al Sfintelor Taine, Mântuitorul Iisus Hristos este şi săvârşitorul lor nevăzut, ca unul Care e prezent fără întrerupere în Trupul Său tainic. În mod văzut, Sfintele Taine se săvârşesc de către episcopi şi preoţi, organele văzute, sfinţite ale Arhiereului şi Preotului nevăzut Hristos (ca “slujitori ai lui Hristos” şi “iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu”, I Corinteni IV; 1), prin puterea lui Dumnezeu. Prin urmare, lucrarea sfinţitoare a Tainelor nu este legată de vrednicia sau nevrednicia săvârşitorilor, de viaţa lor, ci de Mântuitorul Hristos, Care le-a aşezat în Sfânta Sa Biserică cu scopul curăţirii şi sfinţirii vieţii noastre: “Dacă harul ar căuta pretutindeni vrednicia, n-ar fi nici Botez, nici Trup al lui Hristos, nici aducere înainte prin aceştia. Dar cum Dumnezeu obişnuieşte să lucreze şi prin cei nedemni, harul Botezului nu e vătămat întru nimic de viaţa preotului”, afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur. Cu toate acestea, asupra slujitorilor bisericeşti apasă o foarte mare răspundere, ei având să dea seama înaintea lui Dumnezeu de felul cum au “administrat” Sfintele Taine.
Bibliografie: 1.“Biblia” sau “Sfânta Scriptură”, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti. 2.“Ȋnvăţătură de credinţă creştină ortodoxă”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 2000, pp. 144-145. 3.“Catehism creştin ortodox”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1990, pp. 56-57. 4.“Catehism ortodox”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 46-48. 5.“Mic catehism ortodox pentru copii şi elevi”, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 26. 6. “Rugăciuni şi ȋnvăţături de credinţă ortodoxă”, carte tipărită cu binecuvȃntarea ȊPS Nicolae, Mitropolitul Banatului, Timişoara, 1987, pp. 120-122.
