Dr. Vasile Lucaciu, cel ce a militat întreaga viață pentru drepturile naționale și pentru realizarea Unirii tuturor românilor, murea exact în ziua în care se făcea publică ceremonia dezvelirii Monumentului dedicat tocmai celor care au murit pentru aceleași năzuințe.
Cele două evenimente au fost relatate de ziarul „Satu Mare” („singurul ziar românesc din ținuturile aceste”, cum se preciza pe frontispiciu), în ziua de miercuri, 29 noiembrie 1922, ziar ce anunța pe prima sa pagină: Moartea părintelui Vasile Lucaciu: „Marți dimineața la ora 2 (adică în noaptea de 28 spre 29 noiembrie - s.n.) a încetat din viață marele luptător național, părintele Vasile Lucaciu. Este aproape un an de când obosit și răpus de boală, cu inima frântă de durere, nu a părăsit patul suferințelor. Prin moartea lui pierdem unul din cei mai mari luptători naționali, care întreaga viață nu a avut alt crez decât acela de a se jertfi cu totul pe altarul patriei.
Vremurile viitoare vor arăta adevărata și marea personalitate a celui ce s-a îndreptat către pușcăriile unde l-au aruncat de atâtea ori dușmanii neamului. De atunci, până la ultima bătaie a inimii nu a avut o clipă de răgaz.
Suflet zbuciumat de grijile și soarta neamului, a știut să ție trează conștiința națională prin vorba sa sonoră și blândă de apostol, străbătută de cea mai puternică simțire. Sufletul lui se ridică la cer împăcat că lasă pentru vecie împlinit idealul pentru care a trăit. Marile serbări de vineri, 1 Decembrie, vor fi cel mai potrivit și mai sublim prinos cu care va fi condus la lăcașul de veci, de întreaga nație” („Satu Mare”, Anul IV, nr. 96, 29 noiembrie, 1922).
Revenind însă la ziarul „Satu Mare”, tot numărul din data de 29 noiembrie 1922, și tot pe prima sa pagină, exact sub textul prin care se anunța moartea părintelui Vasile Lucaciu, era publicat articolul cu titlul 1 DECEMBRIE – SOLDATUL ROMÂN, prin rândurile sale mobilizatoare sătmărenii fiind invitați să participe la sărbătoarea dezvelirii monumentului Soldatul Român, ce urma să aibă loc în data de 1 Decembrie 1922. „În fine, a venit și ziua de înălțătoare sărbătoare pentru orașul nostru. Vineri, 1 Decembrie, Românii de pretutindeni sărbătoresc 5 ani de când frumoasa provincie a Ardealului s-a alipit patriei mume; când poporul, prin gura aleșilor săi, a proclamat sus și tare unirea definitivă și fără condițiuni cu România liberă. Un ideal ce a însuflețit suflete secole de-a rândul, s-a realizat la 1 Decembrie 1918.
Lupte uriașe, griji neliniștitoare, lacrimi din belșug, toate s-au dus și numai paginile reci ale istoriei vor înregistra frământările trecutului... Pentru sătmăreni, 1 Decembrie are o dublă însemnătate. Prin contribuția tuturor s-a ridicat în Piața Victoria mărețul monument, ce reprezintă Soldatul Român, în grele lupte pentru unitatea națională. S-a săpat deci în bronz un episod din jertfele acestui soldat, căzut prin șanțurile stropite cu sânge ale Siretului, la poalele Carpaților, sau pierdut prin valuri tulburi ale Dunărei. Soldatul Român din bronz din Piața Victoria, va spune timpilor ce vin, că tare, ca metalul acesta, a fost hotărârea națiunei noastre, și a învins!(...).
Ne plecăm deci cu smerenie frunțile, în această zi senină, pentru slăvirea memoriei celor morți pe întinsul câmpiilor de luptă; slăvim și pe cei vii, cari ridicându-se deasupra vulcanului de patimi, zidesc temple pentru înălțarea trecutului glorios! 1 D E C E M B R I E , S O L D AT U L ROMÂN ...” („Satu Mare”, Anul IV, nr. 96, 29 noiembrie, 1922, p.1).
Sursa: revista Eroii Neamului –Dr. Daniela Bălu
