Sunt și oameni dornici de petrecere, care s-au strâns în jurul meselor ca în vremurile bune, când nu era pandemie. Profitând de relaxarea restricțiilor din acest weekend, sătmărenii au sărbătorit cum se cuvine tradiționalul 1 Mai.
„Secretul unui grătar este să-l faci cât mai des, poate tot timpul anului”, declară Bogdan.
În timp ce doamnele pregăteau salatele, domnii condimentau cârnaţii, pulpele şi micii. Să păzești grătarele ținând masca e protecție pe față nu este deloc ușor.Totuşi, sătmărenii au preferat aşa, decât să rămână în casă, cum s-a întâmplat anul trecut de 1 Mai.
“Am decis să profităm de vremea bună, având în vedere că toată săptămâna a plouat. Am cumpărat mici, bere, suc și am ieșit la un grătar în fața casei, nimic sofisticat. Am invitat puțini prieteni și păstrăm regulile de distanțare socială”, declară Ana.
Sătmărenii au sărbătorit 1 Mai unde au avut loc , în grădina, în fața blocului sau la casa de vacanță. Ingredientele secrete au fost soarele și voia bună.
Curiozități despre 1 Mai În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești.
Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii. Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula că „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.
1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.
În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană. În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale.
1 Mai, în România În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM și PRM.
În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe.
După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte.
În 2003, pentru prima oară în istoria postdecembristă, o confederație sindicală (Blocul Național Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere și muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conștiința populației.
Adriana Nistor
