Istoria
Organizarea noii dieceze de Satu Mare, înființate în anul 1804, a căzut în sarcina primului său episcop, baronul Fischer István. Acesta a cumpărat terenuri, a fondat instituții religioase, școli, noi parohii, a început construirea palatului episcopal, precum și extinderea micii biserici parohiale, veche de câțiva ani, aflate pe locul actualei Catedrale.
Reabilitarea
Nici cea dintâi biserică a Diecezei sătmărene nu a fost cruțată de trecerea nemiloasă a timpului. Daune însemnate au fost provocate de fisurile apărute în pereți și de ridicarea nivelului pânzei freatice, astfel încât, în scopul prezervării clădirii, au devenit necesare lucrări de izolare a acesteia, precum și alte reparații la fațadă, la elementele din piatră și metal, și înlocuirea totală a acoperișului. De actualitate a fost și modernizarea sistemului de încălzire; de asemenea s-au realizat noi sisteme antiefracţie şi de apărare contra incendiilor.
În beneficiul turiștilor și nu numai, s-au amplasat în Catedrală noi instrumente de informare, clasice și digitale, așa încât vizitatorii se vor putea informa despre elementele de atracție ale bisericii în maghiară, română, germană și chiar italiană. Comparativ cu marile catedrale europene, cea sătmăreană, parte a moștenirii arhitectonice a orașului, este o construcție relativ nouă, mică și modestă, dar pe plan local aspectul și valorile acestei biserici aflate într-o continuă înfrumusețare și înnoire umplu de mândrie legitimă pe toți cei care locuiesc aici. Amenajarea împrejurimilor proaspăt reabilitatei construcții, respectiv plantarea vegetației adecvate vor contribui în mare măsură la înnoirea aspectului orașului.
Finanțarea
Expertize tehnice și studii privind starea de degradare a clădirii, executate în anul 2014, au precedat cei doi ani de pregătire a cererii de finanțare care a constituit proiectul de reabilitare a catedralei. Cererea de finanțare finală a fost depusă în noiembrie 2016, în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului natural și cultural Prioritatea de investiție 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. Din cele 52 de proiecte depuse doar 28 au fost acceptate, între care și proiectul Episcopiei Romano-Catolice de Satu Mare. Durata de implementare a proiectului este de 4 ani, perioada 22.09.2017- 30.09.2021. Elaborarea proiectului tehnic a durat 8 luni, iar executarea lucrărilor de reabilitare 34 de luni. Valoarea totală a proiectului este de 13.931.050 lei, din care 10.819.476 lei au fost asigurați de UE, 1.909.319 lei au constituit sprijin din partea Guvernului României, iar 259.711 lei au fost contribuție proprie.
”Pe parcursul derulării investiției au apărut lucrări suplimentare care nu au putut fi prevăzute în perioada de proiectare. Aceste cheltuieli au fost finanțate de Guvernul Maghiar în anul 2021, în valoare totală de 2.076.087 lei. Lucrările s-au desfășurat pe perioada a trei ani cu aportul a circa 170 de muncitori: tinichigii, tâmplari, alpiniști industriali. Elementele de piatră au fost reabilitate de 8 restauratori, în timp ce specialiști sosiți din diverse colțuri ale țării au lucrat la restaurarea vitraliilor, a elementelor de metal și a frescelor. La refacerea acoperișului s-au folosit 2500 m2 de cupru.
BINECUVÂNTAREA, LITURGHIA
Biserica este acel lăcaș sfânt, unde oamenii se adună pentru a celebra împreună și în public Sfântul Sacrament; este locul întâlnirii dintre Dumnezeu și om. Între biserici, un loc predominant îl ocupă aşa-numita catedrală a unei dieceze, adică biserica principală a respectivei dieceze. Fiecare biserică nou construită trebuie sfințită. Cu acest prilej episcopul care săvârșește dedicatio unge zidurile bisericii și altarul cu Sfânta Crismă (uleiul sfinţit). Aceeaşi crismă se folosește la botez, la conferirea mirului, precum şi a sacramentului preoţiei, simbolizând urmele de neşters pe care le lasă aceste sacramente în sufletul celui care le primeşte. Astfel dobândeşte sfinţirea bisericii un caracter perpetuu şi imuabil, deci o biserică odată sfinţită nu trebuie sfinţită din nou ca urmare a unui proces de renovare, ci doar binecuvântată. Cu ocazia binecuvântării bisericii, în primul rând îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ajutor, cerem ocrotirea divină pentru catedrala reabilitată şi o închinăm săvârşirii Sfintelor Taine. Binecuvântarea o va rosti Excelenţa Sa Eugen Schönberger, episcopul Diecezei de Satu Mare, atunci când va stropi cu apă sfinţită şi va tămâia biserica pe exterior. Tămâia nu este doar simbolul adoraţiei şi al veneraţiei faţă de Dumnezeu, ci fumul care se ridică semnifică înălţarea la cer a rugăciunii credincioşilor, delimitând lăcaşul sacru de lumea profană. Sfânta Liturghie solemnă se va încheia cu intonarea unui Te Deum de mulţumire, iar după binecuvântarea finală vor urma cuvântările solemne ale invitaţilor.
