Paula Horotan este directoare adjunctă la Biblioteca Județeană din Satu Mare, profesie pe care și-a droit să o urmeze încă din adolesență. Momentul în care s-a declanșat marea dorință s-a consumat prin anul 1998, când a avut privilegiul să viziteze Biblioteca Centrală Universitară din București. După absolvirea cursurilor Colegiului de Biblioteconomie-Arhivistică de la Sibiu și la doar trei zile după susținerea lucrării de licență, pe 1 iulie 1996, Paula Horotan a devenit fericita posesoare a unui carnet de muncă în care era înscris cu majuscule, la rubrica ocupație, „BIBLIOTECAR”.
Ce presupune profesia de bibliotecar?
Bibliotecarul modern trebuie să fie, fără tăgadă, un om erudit, un om cu carte dar și cu știință despre carte. Profesia nu este nicidecum una calmă, liniștită ori plictisitoare și exercitarea ei nu oferă timp nelimitat pentru lectură ori pentru alte preocupări dinafara sferei profesionale ori a responsabilităților de serviciu. La fel ca toate profesiile, și cea de bibliotecar trece, necontenit, prin multiple transformări. Și noi trebuie să ținem ritmul cu schimbările pe care le aduce dezvoltarea tehnologică, integrarea inteligenței artificiale în diferitele procese ale muncii, comunicarea bazată pe IT, situațiile de criză generate de pandemie, alocări bugetare întotdeuna și invariabil insuficiente ori cu alte schimbări intervenite la nivelul întregii societăți.
Se spune că această profesie este pe cale de dispariție, cât din acestă afirmație este mit și cât este adevăr?
Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, în ultimul deceniu au fost închise aproape 800 de biblioteci publice din mediul rural. Prin urmare, tot atâția oameni, în speță bibliotecari, sunt în situația de a nu mai profesa. Dacă acest declin continuă, profesia de bibliotecar va fi grav zdruncinată.
Încă mai sper ca această profesie să își redobândească poziția binemeritată în societate. Și punctez o idee pe care am susținut-o ori de câte ori mi s-a oferit ocazia: Investițiile și intervențiile în biblioteci și în educația prin cultură nu vor aduce beneficii imediate. Pe termen lung însă, „profitul” va fi valorizat înzecit de către copiii de azi, cei care „mâine” vor fi devenit adulți educați și informați, responsabili, cu spirit civic, indiferent de profesia ori meseria pe care o vor urma, indiferent de sectorul de activitate în care vor alege să profeseze, acasă, în comunitățile lor.
Care sunt provocările unei vieți în bibliotecă?
Cele mai mari provocări vin din partea comunității deservite, a dumneavoastră, cititori și utilizatori ai serviciilor de bibliotecă. Noi, bibliotecarii, suntem într-un permanent dialog cu dumneavoastră. și suntem atenți la toate mesajele pe care ni le transmiteți. În egală măsură, suntem sensibili și receptivi la anumite probleme sau fenomene care se întâmplă în comunitatea noastră și încercăm, pe cât posibil, să contribuim la rezolvarea problemelor identificate și să diminuăm efectele negative generate de diferite fenomene cum ar fi, spre exemplu, analfabetismul funcțional sau lipsa unor activități care să le umple copiilor timpul, pe durata vacanțelor. Astfel iau naștere programele, proiectele, evenimentele ori activitățile pe care biblioteca le organizează. Toate au un scop și toate sunt orientate către comunitate.
Ce v-a atras la această profesie?
Sunt omul care și-a ales singur cărarea. Nu am devenit bibliotecar printr-un hazard. Mi-am droit încă din adolesență să urmez această profesie. Momentul în care s-a declanșat marea mea dorință s-a consumat prin anul 1998, când am avut privilegiul să vizitez Biblioteca Centrală Universitară din București. M-a fascinat în asemenea măsură acea unică experiență, încât am eliminat din lista mea toate posibilele profesii cu care mă consideram compatibilă, lăsând loc doar pentru cea de bibliotecar. Marea mea șansă a fost faptul că imediat după anul 1990 a fost reactivat învățământul biblioteconomic în unele centre universitate din țară, astfel că întregul meu parcurs școlar a fost influențat de acestă decizie. După absolvirea cursurilor Colegiului de Biblioteconomie-Arhivistică de la Sibiu și la doar trei zile după susținerea lucrării de licență, pe 1 iulie 1996, am devenit fericita posesoare a unui carnet de muncă în care era înscris cu majuscule, la rubrica ocupație, „BIBLIOTECAR”.
Ați îndruma tinerii către o astfel de carieră?
Cred că cele expuse în prezentul material reprezintă suficiente argumente în a demonstra că profesia de bibliotecar este una frumoasă, dinamică și provocatoare.
Îi încurajez pe cei tineri, aflați în momentul orientării spre o carieră profesională, să ia în considerare și opțiunea de a deveni bibliotecari. Nu este o profesie aducătoare de beneficii financiare substanțiale, însă una care poate oferi nebănuite împliniri în sfera umană și spirituală.
Care este poziția bibliotecarului în societatea actuală?
Bibliotecarul zilelor noastre este arhitectul propriei sale profesii tocmai datorită dinamicii societății și provocărilor generate de mediul extern. El paote și știe să fie dădacă – în timpul programelor dedicate tinerelor mămici și bebelușilor; poate să fie educator – când derulează activități și ateliere cu micii grădinari; este dascăl și diriginte – când interacționează cu elevii mai mari sau mai mici; știe să fie un bun moderator atunci când organizează evenimente culturale deosebite; este cercetător, arhivist și arhivar, și, întotdeauna o gazdă agreabilă atunci când îi treceți pragul. Bibliotecarii dedicați muncii lor știu să translitereze texte din vechile grafii ale limbilor latină, greacă și slavonă, dar, în egală măsură, știu să creeze și să partajeze conținut digital sau multimedia.
Trăim vremuri care ne îndeamnă să lăsăm la o parte modestia care ne caracterizează. De aceea, bibliotecarul trebuie să fie și un foarte bun negociator, economist, manager de proiecte, lider de opinie sau jurist, pentru că, dacă deține toate aceste abilități poate să își negocieze bugetul anual, să își apere drepturile profesionale, să își planifice și organizeze activitatea chiar și cu resurse, invariabil, insuficiente.
Prin munca lor, bibliotecarii cresc cititori, modelează caractere și pot schimba, în bine, destine!
Cum atrageți oamenii spre bibliotecă?
Întregul complex de activități și servicii ale bibliotecii este finanțat integral din bugetul județului, prin Consiliul Județean Satu Mare. Practic, fiecare locuitor al Sătmarului contribuie, într-un fel sau altul, la susținerea activității noastre. De aceea, serviciile pe care noi le furnizăm trebuie să se întoarcă spre comunitate. Acest rol, de furnizor de servicii, plasează biblioteca publică pe un loc de cinste într-un clasament care ar valoriza importanța și rolul instituțiilor. Astfel că, biblioteca nu mai este de mult o instituție eminamente culturală, ea căpătând, mai pregnant în ultima perioadă, și rol de centru educațional și pentru învățământ, centru social, centru de informare generală și centru local de tehnologia informației.
În literatura de specialitate bibliotecile sunt definite ca instituţii complexe ce trebuie să se adapteze permanent noilor provocări datorate evoluţiilor tehnologiei, dar şi concurenţei din partea altor instituţii sau organizaţii. În acest sens o expresie tot mai vehiculată de mediul profesional la nivel internaţional este: „Biblioteca – a treia casă sau al treilea spațiu” (The Third Place) adică biblioteca să fie un mediu social diferit de cele două medii sociale obişnuite, de acasă şi de la locul de muncă. „Third places” sunt „ancore” ale vieţii comunităţii, importante pentru societatea civilă, democraţie, angajamentul civic, unde oamenii se retrag din celelalte două medii pentru a interacţiona cu alţi membrii ai comunităţii, a stabili noi conexiuni şi a-şi reface resursele de energie şi creativitate. (Ray Oldenburg, The Great Good Place, 1989)
De aici rezultă și larga paletă de servicii, proiecte și activități culturale, educative, de informare sau recreere și socializare pe care le organizează Biblioteca Județeană Satu Mare.
Care ar fi mesajul dumneavostră, din punctul de vedere al unui bibliotecar, către noua generație?
Să nu evite biblioteca. Biblioteca este inima comunității, locul în care se întâmplă mereu ceva important și frumos: se crează, gestionează și tezaurizează colecții importante de cărți și alte publicații, se indexează și se clasifică toate informațiile și întreaga cunoaștere a lumii, se crează baze de date și cataloage tradiționale sau disponibile online, se gândesc strategii, obiective pe termen mediu și lung și se caută soluții la diversele probleme, se elaborează proceduri de lucru, regulamente, note interne, referate și se fac o sumedenie de evaluări și rapoarte.
Bibliotecile, prin colecțiile pe care le dețin, reprezintă veritabile izvoare istorice; aici se scriu istorii, biografii și monografii.
Biblioteca publică este a tuturor, de la mic la mare; de mult nu mai este un loc exclusivist. Dimpotrivă! Mersul la bibliotecă nu reprezintă un lux; este o necesitate și o nevoie generată de dorința de a ști mai multe, de a fi mai bine informați, de a ieși din anonimat, de a intra în contact cu civilizația și cultura universală. Lumea nu poate fi imaginată fără biblioteci!
Karina Brodi
