Bună să ne fie ziua și inima ... iubiți cititori!
Sunt Ina Hudea ... și vă îmbrățișez în aceste prime zile din Postul Sfânt al Nașterii Domnului. Spuneam săptămâna trecută, că pentru mine ca și cadru didactic, înainte de a educa, e necesar să ascult… să ascult generațiile de tineri de astăzi, care au nevoie să se exprime, să fie auzite și astfel să se descopere; acesta fiind unul dintre motivele pentru care am inițiat această serie de DIALOGURI CULTURALE.
Am implicat în acest proiect, pentru început, două tinere extrem de talentate în domeniul artei scenice, oameni cu suflete mari și frumoase, alături de care voi continua dialogul început în prima ediție: Kincső Pál, masterandă - anul II specialitatea Canto – în calitate de reporter și Christine Razec, prietenă și colegă de studii, ambele studente la Academia de Muzică ”Gh. Dima” din Cluj.
”Vă mulțumim Doamnă Profesoară pentru oportunitatea de a fi părți din acest proiect media, și o primă temă care-mi vine acum în minte spre dezbatere, se leagă de culoarea alături de care am putea să asociem opera.
Eu aș spune că roșu, dar nu știu dacă nu cumva, sunt influențată de culoarea cortinelor sau a scaunelor tapițate din sălile de spectacol. Aș asocia operei culoarea roșu, fiindcă pentru mine, roșul este definiția pasiunii, a iubirii. Este o culoare puternică, iar fiecare dintre noi, o întâlnește frecvent în viața de zi cu zi.
Este culoarea pe care eu aș pune-o pe buze sau aș purta-o pe o rochie de gală. Ea este precum opera... plină de pasiune, trăire, ardoare, sacralitate.
Asta înseamnă opera pentru mine, și astfel, i-aș putea atribui cu ușurință această valență cromatică.
Ce mari cântăreți de operă am putea asculta pentru a ne perfecționa?
Este bine cunoscut, că noi sopranele, suntem mult mai atrase să ascultăm voci feminine pentru a ne putea inspira și pentru a ne rezolva anumite pasaje tehnice, stilistice și agogice.
Îmi place foarte mult să o ascult pe Nadine Sierra, apreciez culoarea vocii ei și mai ales felul în care interpretează rolul Gilda.
Pe partea de belcanto și stilistică interpretativă, rezonez extrem de mult cu Maria Callas. O ascult deseori și sunt mereu copleșită de măiestria, corectitudinea și finețea cu care aborda fiecare rol.
Îmi place de asemenea Mirella Freni, Sabine Devieilhe și multe altele, dar nu voi uita să o menționez și pe maestra mea de canto lect. univ. dr. Diana Țugui, care este pentru mine un model în ceea ce privește tehnica vocală și nu numai.
Dacă am avea posibilitatea de a ne întoarce în timp, ce compozitor ai dori să cunoşti?
În ceea ce privește oportunitatea de a mă întoarce în timp, pentru a-mi cunoaște compozitorul preferat, pentru a-l cerceta și pătrunde … îmi este foarte greu să aleg, să mă rezum la un singur compozitor. Mie îmi place mult Puccini, Verdi, Wagner... dar dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu un compozitor, m-aș întâlni, cred, cu Vicenzo Bellini.
Mi-aș dori mult să pot discuta cu el aspecte legate de agogică muzicală, de profunzime și de finețe ale partiturii. Cred că l-aș ruga să mă ajute să înțeleg, în cea mai completa profunzime, muzica superbă pe care a creat-o.
Aș încerca să aflu secrete care să mă ajute să pot interpreta muzica lui, la cel mai înalt nivel. Mie mi se pare că noi, oamenii, suntem atât de mici pe lângă marea muzică scrisă deja...
Uneori, când primesc o arie nouă, mă gândesc serios dacă merit să interpretez creația respectivă… Încerc de fiecare dată să pun tot sufletul și dăruirea, să cânt sincer și cât de frumos pot, pentru că muzica este sfântă pentru mine.
Câteva cuvinte despre dificultățile prin care trec artiștii zilelor noastre…
Noi trăim acum niște vremuri ciudate, situația actuală ne afectează mult pe fiecare dintre noi. Sunt convinsă de faptul că artiștii lirici care activează în domeniu, au simțit acut această pandemie, care și pe mine, un simplu student, m-a afectat serios.
Am simțit totul ca pe o îngrădire a actului artistic, o reprimare forțată a emoțiilor. Este o puternică diferență între interpretarea unei opere live, pe scenă, și una în mediul virtual. Publicul rezonează și trăiește muzica alături de tine, iar în absența lui, ție ca artist, îți este extrem de greu să te desfășori.
Este greu să ne adaptăm condițiilor actuale … Unde ți-ai dori să te ducă viața, în următorii cinci ani? …
Așa cum spunea tatăl meu, viața atârnă mereu de un fir de păr. Ea este atât de fragilă încât nu putem ști ce se va întâmpla cu noi în următorul minut.
Mie mi se pare aproape imposibil să mă gândesc la ce parcurs va avea viața mea în următorii cinci ani, dar cu toate acestea poate părea extrem de posibil, dacă aș aborda o altă perspectivă.
Timpul este cel mai frumos mister al universului.
Eu vreau să cânt, asta știu… Vreau să ofer oamenilor talentul meu, sufletul meu. Simt că asta pot să fac cel mai bine, chiar dacă uneori nu-mi iese perfect. Dumnezeu a avut grijă, de fiecare dată, să îmi ofere semnele potrivite ca eu să continui să mă dedic în totalitate cântului.
Peste cinci ani, peste zece, peste două minute, Christine va cânta căci asta rezonează perfect cu ființa ei.”
Ina Hudea
