Dragi maramureșeni și sătmăreni, Dragi români și creștini pe care viața v-a dus pribegi prin lume,

Dacă Adam și Eva au rămas cu dorul paradisului pierdut după plecarea lor din Rai, însemnează că în inima lor s-a deschis o rană care, de la ei, a trecut la toți fiii lui Adam și ai Evei, la toți urmașii lor și la întreaga omenire. Rana nu a putut fi vindeca tă până ce Fiul lui Dumnezeu a venit în lume și, pogo - rând u-Se la iadul unde sălășluiau sufletele tuturor oamenilor în întuneric, le-a întins mâinile, i-a luat de mână și i-a dus din nou la Dumnezeu-Tatăl, în sânul lui Avraam, în casa iubirii veșnice a Părintelui Ceresc, Care așteaptă cu durere iubitoare întoar - cerea fiilor rătăciți. Este o dramă orice despărțire de Raiul în care am văzut lumina acestei lumi – de ființa cea mai dragă, MAMA, al cărei sân, în care ne-a purtat, a fost primul nostru rai pământesc, ale cărei brațe care ne-au legănat și pe care ne-a așezat, ca o regină vieții, pe un tron împărătesc pe fiecare dintre noi, precum Maica Domnului cu Pruncul în icoană, de casa în care tatăl era „Pater familias”, stâlpul și susținătorul normalității vieții, libertății și demnității creștine și românești, de satul cu biserica străbună unde am devenit fii ai lui Dumnezeu, după har, prin sfântul botez și care, pentru fiecare dintre noi, a fost raiul copilăriei noastre, unde am trăit sărbătorile noastre sfinte, Crăciunul cu colinde, Paștile cu lumin a Învierii lui Hristos și toate celelalte sărbători, care sunt pietre și cărămizi la zidirea și devenirea noastră în viață, pe care o trăim ca miracol și dar al lui Dumnezeu. Marele Rege Mihai I al României, cu statură de apostol al Neamului și cu viață de mărturisitor al lui Hristos, a spus atât de inspirat: „Ceea ce suntem este darul dat de Dumnezeu nouă. Ceea ce devenim este darul nostru către Dumnezeu”. 7 Pastorala de Crăciun – 2021 Cât adevă r în această cugetare! A gândit și a vorbit ca un creștin adevărat și ca un slujitor mare al lui Dumnezeu. A avut, acest rege unic, o credință puternică în Dumnezeu și o iubire unică față de mama lui, regina Elena, care l-a crescut în Credință, în biserică, în Liturghie și Euharistie, în genunchi, în rugăciune. De aceea a și mărturisit că Sfânta Scriptură a fost Cartea lui de căpătâi, iar pedagogul vieții lui a fost Mama – adică Regin a Mamă Elena, care i-a fost icoană de iubire față de popor, de Dumnezeu și de Biserică, i-a fost înger păzitor în pribegia lui de peste 50 de ani, timp în care a continuat să-și iubească țara și poporul și să se roage și să mărturisească despre Biserica lui. A avut bucuria să trăiască încă 25 de ani de libertate cu poporul său, iubitul neam românesc. Pribegia este o rană care lasă urme adânci în inimă și care nu se pot vindeca decât revenind în rai, în raiul nașterii noastre, raiul copilăriei, între cei cu care ai crescut și trăit, în satul în care ai văzut primul răsărit de soare, ca un miracol al vieții și universul ui, unde ai văzut câmpul înflorit și ale cărui flori le-ai cules într-un buchet unic spre a i le dărui mamei, însoțite de un zâmbet îngeresc, sau a le așeza la icoană, la Altar ori la Crucea de la căpătâiul celor dragi. Aici, în satul și neamul tău, ai trăit cele mai luminoase, sfinte și mari bucurii, care nu pot fi șterse din memorie și din inimă. Aici ai mâncat prima pâine coaptă pe vatră și frământată de mâinile asudate și muncite ale mamei, coaptă pe vatra în care au ars lemnele aduse cu spatele de ea, ca și văduva din Sarepta Sidonul ui. Prin laptele cu care ne-a alăptat mama și prin apa din izvor sau din fântâna adâncă din ogradă, pe care ne-a dat-o să o bem, am primit toate virtuțile părinților, ale moșilor și strămoșilor, ale căror oseminte zac ascunse în pământ ca niște comori sacre, până la Cea de-a Doua Venire a Domnului. 8 Pastorala de Crăciun – 2021 Toate aceste daruri sfinte cu care am fost împodobiți de Dumnezeu și pe care le-au cultivat părinții noștri sunt de acolo, de la izvoare, de la rădăcini, din pământul făgăduinței, din Pământul lui Israel, care pentru noi este Țara noastră, este Maramureș, este Sătmar, este țara noastră România, „Țara lui Dumnezeu” și „Grădina Maicii Domnului”. Multe țări mari, bogate, frumoase, nobile și de cinste sunt pe lume, dar nici una nu este „Țara Românilor”, ci doar Români a – pământul sfânt al strămoșilor, al eroilor, al voievozilor creștini, al sfinților și al părinților noștri sfinți. Oriunde în lume, oricât confort și bunăstare am avea, DORUL de părinți, de biserică, de frați și de cunoscuți, de cei dragi, de ai noștri – DOARE, pentru că este rană în inimă – nu se poate vindeca decât în locul unde ne-am născut, în casa părinților, în satul și biserica copilăriei, în locul unde am trăit fără frică, fără îngrijorare, fără tulburare cea mai fru - moasă și minunată perioadă a vieții noastre, cu credință și încredere în Dumnezeul Părinților noștri, ocrotiți de Maica Domnului. Străinătatea, înstrăinarea și pribegia pot dura o vreme și vremi, dar nu trebuie să devină permanentă, nu trebuie să devin ă proiect de viață și de abandonare a moștenirii părintești și românești. Alegerea dezrădăcinării și abandonării valorilor care ne dau identitatea, demnitatea, libertatea, noblețea, unicitatea și nemu - rirea nu sunt voite și binecuvântate de Dumnezeu, care a dăruit fiecărui neam o țară, un neam, o limbă, o credință, un botez. Iată de ce vă scriu cu durere și dor aceste rânduri, peste care au curs și câteva lacrimi pentru poporul meu, pentru maramureșen ii și sătmărenii mei, cu speranța că darul lui Dumneze u va lucra în sufletele și inimile voastre și vă veți întoarc e într-o vreme în satul și casa părinților, să le vegheați și mângâiați bătrânețile, iubindu-i și îngrijindu-i, iar, la vremea rânduit ă de Dumnezeu, conducându-i cu cinste și lacrimi către 9 Pastorala de Crăciun – 2021 Împărăția lui Dumnezeu și Patria cerească, ai cărei cetățeni cereșt i vom deveni toți, odată. Omule al lui Dumnezeu, bărbat și tată adevărat, și ție îți zice Dumnezeu, prin înger, ca Dreptului Iosif: „Scoală-te, ia pruncul (pruncii) și pe mama lui și vino în pământul lui Israel”, pământul părinților, moșilor și strămoșilor tăi! Mamelor care nu aveți tată la copii, și vouă vă zice: „Luați-vă pruncii și veniți în casa și pământul vostru, căci Eu voi fi Tată copiilor voștri și vă voi ajuta să-i creșteți spre a deveni stâlpi de nădejde ai Neamului, Țării și Bisericii!”. Vă rog să mă iertați pentru această chemare pe care nu voi înceta să v-o fac atât cât voi călca acest pământ binecuvântat și sfânt al Maramureșului și Sătmarului, cât voi privi cerul acesta îmbibat de rugăciune, de sfințenie și de harul lui Dumnezeu, cât voi bea apa și voi mânca pâinea din pământul Țării mele și al poporului meu. Biserica, păstorii de suflete și părinții noștri se roagă pentr u voi ca să fiți ocrotiți de Dumnezeu printre străini și să vă aducă sănătoși acasă, în casa părintească și satul copilăriei.