Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu, Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din sfânta Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc, iar de la noi părintească binecuvântare și îmbrăţişare întru Hristos Domnul și Mântuitorul nostru! „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului” (Matei 2, 20). Iubiți părinți, slujitori ai Sfintelor Altare din Maramureș și Sătmar, Iubiți credincioși, „Sosit-a Praznicul iară / De care ne bucurăm, / Căci Iisus din Cer coboară / Să Se nască-n Betleem” (colind românesc). Așa glăsuiește colindul străbun de peste 2000 de ani, făcându-ne părtași la bucuria pe care a trăit-o umanitatea prin darul iubirii Tatălui Ceresc, Cel Care ne-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, „să Se nască și să crească / Să ne mântuiască”. 1 Pastorala de Crăciun – 2021 Cerul și pământul s-au umplut de slava Celui neîncăput, revărsând din preaplinul cel neîmpuținat al iubirii Sale veșnice „har peste har”, iar pacea coborâtă din Cer ca legământ al lui Dumnezeu cu omenirea a fost cântată de solii cerești – îngerii, coborâți la păstorii din Betleem în noaptea adâncă, dăruindu-le acelora primul colind venit din cer: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). In vremea aceea, care era „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), când Dumneze u a hotărât să trimită în lume pe Fiul Său, era multă suferință pe pământ. Omenirea era pe marginea prăpastiei, negăsind nicio posibilitate de a se salva, iar neamurile toate și poporul ales erau sub stăpânirea unor conducători nemiloși și cruzi, lipsiți de dragoste față de supușii lor și fără nicio empatie sau milă față de lipsurile și suferința oamenilor. Cunoaștem din Evanghelii că, după ce „S-a Născut Iisus, în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, magii de la Răsărit au venit în Ierusalim întrebând: «Unde este regele iudeilor, Cel Ce S-a născut?»” (Matei 2, 1-2). La auzirea acestei vești aduse de către magi, Irod, regele crud și viclean, după întâlnirea cu magii și consultarea învățătorilor de lege, pornește un adevăra t genocid în cetatea Betleemului, poruncind soldaților să ucidă pe toți pruncii „de doi ani și mai mici, după timpul pe care îl aflaseră de la magi” (Matei 2, 16). Iubiți fii duhovnicești, Pogorârea lui Dumnezeu pe pământ, prin nașterea Fiului Său, Iisus Hristos, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, a fost o mare taină: „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută” (Tropar închinat Maicii Domnului), pe care Dumnezeu a descoperi t-o la foarte puține persoane cu inimă curată și bună. 2 Pastorala de Crăciun – 2021 Fecioara Maria, cea cu viață curată și sfântă, „curată ca lumina soarelui și plină de har”, a fost prima căreia îngerul Gavriil i-a descoperit Taina Întrupării, în chilia din Nazaretul Galileii, atunci când ea se afla în genunchi în rugăciune, așa cum o repre - zintă iconografii în unele icoane. Altă persoană căreia îngerul i-a descoperit în vis taina a fost bătrânul și Dreptul Iosif, cel care se logodise cu Fecioara Maria, pe care a luat-o în casa lui spre a-i purta de grijă, așa cum l-a rugat mama Maicii Domnului, Dreapta Ana, înainte de a pleca la Domnul, deoarece ea și Ioachim erau bătrâni, după cum ne relatează Tradiția Sfântă a Bisericii. Astfel, când bătrânul Iosif a văzut-o pe Fecioara Maria însărcinată s-a tulburat în sine. „Iosif s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut prin înger că zămislirea este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!” (Condacul al 4-lea din Acatistul Bunei Vestiri), a luat-o în casa lui, purtân - du-i de grijă și asumându-și calitatea de tată adoptiv, pentru ca taina să pară realitate în ochii oamenilor, iar nașterea de la Duhul Sfânt ca fiind după legile firii. Fecioarei Maria și bătrânului Iosif, care cunoșteau Taina, s-au adăugat, tot prin revelație de Sus, păstorii cei curați cu inima, care i-au adus roadele turmei lor și I s-au închinat ca unui Împărat. Înțeleg, apoi, taina vestită de îngeri și magii de la Răsări t, cititori în semnele cerului, care așteptau și ei acest evenime nt unic din istoria omenirii. Aceasta se vede din între - barea pe care i-au pus-o lui Irod: „Unde este regele iudeilor, Cel Ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui?” (Matei 2, 2). Si ei I s-au închinat și, recunoscându-L ca Dumnezeu și Împărat, I-au adus daruri de mare preț: aur ca unui Împărat, 3 Pastorala de Crăciun – 2021 tămâie ca unui Arhiereu veșnic și smirnă ca Unuia Care va bea paharul morții pe cruce pentru întreaga omenire. Irod și cetatea Ierusalimului s-au tulburat cu tulburare mare și au pornit să-L ucidă pe Cel Ce a dat viață oamenilor, pe Dătătorul vieții și Viața vieții noastre. Binecredincioși creștini, Când Dumnezeu-Tatăl a hotărât să-Și trimită Fiul în lume, a știut dinainte, ca Cel Ce toate le cunoaște înainte de a se fi întâmplat, că omenirea, poporul ales, Îl va primi cu ostilitate din cauza influenței conducătorilor politico-religioși, care țineau la privilegiile lor și care se credeau conducătorii poporu lui pe viață. Planul lui Dumnezeu era făcut în detaliu. Acest lucru se vede din vestea și îndemnul pe care îl transmite prin îngerul Gavriil în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2, 13). Iată cât de întunecată și ingrată era omenirea! La Nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume nu i-a oferit un loc la casa de oaspe ți, după cum ne relatează Evanghelistul Luca și ne învață colindul românesc: „Viflaime, Viflaime / Cum de n-ai primit în tine / Pe Fecioara Maria / Să nască pe Mesia?” (colind românesc). Și ca dramă, a Nașterii pe pământ și înnomenirii, pentru a ne aduce omenia și bucuria, Fiul lui Dumnezeu trebuie să plece în pribegie în Egipt. Sigur că, teologic și simbolic, pribegia lui Iisus în brațele Fecioarei Maria, așezată pe asin, cu bătrânul și Dreptul Iosif, care era garantul siguranței lor, întărit fiind de Dumnezeu și asistat de înger, este în legătură cu ducerea în robia egipteană 4 Pastorala de Crăciun – 2021 a poporului ales și eliberarea din acea robie prin intervenție divin ă. De aceea, Evanghelistul Matei face referire la profeția din Cartea Psalmilor, atunci când zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Matei 2, 15). Sfintele Evanghelii nu ne relatează nimic despre cât a stat Familia Sfântă în Egipt, unde și cum a petrecut. Sfântul Evangheli st Matei se rezumă doar la a face cunoscut că tot Dumneze u a intervenit prin purtarea Sa de grijă, trimițând înger ul care, după moartea lui Irod, S-a arătat în vis lui Iosif, poruncindu-i să se întoarcă în pământul lui Israel, deci în patria sa, căci au murit cei ce căuta u viața Prunculu i. Și, venind, au locuit în cetatea Nazaret (Provincia Galileea – Nordul Țării Sfinte), ca să se împlinească Scriptura: „Și venind a locuit în orașu l numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 23). Numele originii Sale va fi scris de Pilat, din îndemnul lui Dumnezeu, pe tăblița așezată deasupra capului Mântuitorului pe cruce: „Iisus Nazarineanul, Regele iudeilor”. Așa a început Golgota mântuirii neamului omenesc de către Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin Naștere minunată, în chip suprafiresc de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, iar apoi totul a fost cât se poate de real și firesc, ca tot ce-i omenesc: creștere, osteneală prin munca mâinilor în atelierul bătrânului Iosif, viață comunitară normală printre rudenii în Nazaret, verișori apropiați și locuitori anonimi, cărora nu li se dă numele. Totul era, sau trebuia să pară, neieșit din normalitate și firesc până la botez și începerea propovăduirii Evangheliei Împărăției Cerurilor, când va porni cel mai lung și greu pelerinaj prin Țara Sfântă și, uneori, chiar și dincolo de hotarele lui Israel, spre a salva vieți, oameni, suflete, spre a mângâia, ierta, ajuta, iubi și mântui pe oameni fără deosebire, ca „Păstorul Cel bun Care își pune sufletul pentru oile Sale” (In. 10, 11). 5 Pastorala de Crăciun – 2021 Iubiți părinți, păstori de suflete, Preaiubiți credincioși, Pogorârea Fiului lui Dumnezeu la noi pe pământ și pără - sirea „slavei pe care a avut-o la Tatăl mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17, 5) simbolizează tainic plecarea omului din casa Tatălui Ceresc, din sânul iubirii divine și din slava pe care a avut-o în rai înainte de cădere, în lumea suferinței, a rătăcirii, a înstrăinării și pribegiei fără de margini și fără întoarcere. Dacă Dumnezeu nu ar fi hotărât, în atotștiința și iubirea Lui veșnică, să oprească această rătăcire și pribegie, omenirea nu ar mai fi găsit niciodată puterea să se întoarcă cu fața spre Tatăl și nici lumina care să-i lumineze calea către casă, unde este lumin a, pacea și iubirea Preasfintei Treimi. Niciodată omenirea nu va putea să-I întoarcă lui Dumneze u darul mare al iubirii pe care ni l-a făcut prin trimiterea Fiului în lume, „pentru noi și pentru a noastră mântuire”. Nici nu așteaptă Dumnezeu ca omul, omenirea, să-I răspundă simetric la iubirea și jertfa Lui. Este cu neputință! Ceea ce așteaptă Dumnezeu de la om și oameni, de la fiecar e dintre noi, și de la întreaga omenire, este să nu risipească cu nechibzuință darurile pe care ni le-a dăruit și să nu irosească timpul vieții în lucruri mărunte, materiale și trecătoare, ci să dea timpului petrecerii în trup și în lumea aceasta văzută un sens existențial, să se întoarcă din călătoria morții întunecate și absurde pe drumul vieții, pe calea spre lumina care duce în patria cerească, în veșnicia cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu îngerii și sfinții care au bătătorit această cale de întoarcere acasă la Tatăl, de 2000 de ani, și care ne îndeam nă: „Deci, vă rog, să-mi fiți mie următori, precum și eu lui Hristos” (I Cor. 4, 16).