Comitatul Ugocea, cunoscut și ca Varmeghia Ugocea (în maghiară a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei Ugocsa vármegye, în germană Komitat Ugotsch, în latină Comitatus Ugotsensis), care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în maghairă Nagyszőllős, în ucriniană Vînohradiv).
Comitatul Ugocea se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg (Bereg), la est cu Comitatul Maramureș (Máramaros) și la sud cu Comitatul Sătmar (Szatmár). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km pătrați, incluzând suprafețele de apă.
Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud , locuită preponderent de români, a fost încorporată României și a devenit parte a judeţului Satu Mare.
Câteva localități din fostul comitat Ugocea care acum fac parte din județul Satu Mare: Turulung, Halmeu, Turț, Gherța Mare, Gherța Mică, Batarci, Valea Seacă, Tarna Mare. Comitatul Ugocea a fost cel mai mic comitat al Imperiul Austro-Ungar, locuit preponderent de ruteni dar și de maghiari și români. Orașul de reședință al comitatului era Seleușu Mare (Nagy Szőlős).
În perioada interbelică, partea românească a fostului comitat a constituit plasa Ugocea din județul Satu Mare.
În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Ugocea a fost reînființat cu capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească.
După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei.
Partea de sud a comitatului este în prezent parte a județului Satu Mare din România.
Cum au primit românii din Tarna Mare unirea cu țara mamă În anul 1921 Tarna Mare intra în componența României, prilej de mare bucurie pentru românii de aici. Iată cum a fost surprins acest eveniment de răscuce în săptămânalul Cultura Poporului, din 10 iulie 1921.
Marele serbătorire a rectificarei graniței dinspre Ceho-Slovacia Prin tratatele de pace încheiate în urma războiului, prin care se hotărâse împărţirea Austro-Ungariei între popoarele subjugate ei, fixarea graniţelor noastre dinspre lugo-Slavia şi Ceho-Slovacia a fost făcută aşa de pripit şi de netrainic în cât încă de atunci toată lumea era sigură că graniţele fixate, nu pot fi pentru totdeauna şi că în interesul, chiar, al ambelor ţări era neapărat nevoie de o schimbare a lor. In adevăr cum era să fie trainică o frontieră care, tăia hotarul comunelor în două părţi, lăsând o parte României şi cealaltă Ceho-slovaciei. Cum putea să rămâie pentru totdeauna o graniţă, care obliga pe oameni să-şi scoată paşaport ca să poată trece graniţa în altă ţară, spre a-şi lucra pământul — căci satul era în Ceho-Slovacia, iar pământurile oamenilor în România, şi dintr'o ţară în alta nu puteai trece fără paşaport.
Începutul acestor schimbări a graniţei şi începutul satisfacerei intereselor populaţiilor dela graniţă, a fost făcut în convenţia dela Praga din 4 Mai 1921 prin care destoinicii bărbaţi de stat ai Ceho-Slovaciei pe de o parte şi ai României pe de altă parte au recunoscut că graniţa dintre ţările lor nu putea fi durabilă şi că România a fost nedreptăţită prin fixarea ei şi că prin urmare se impunea în interesul ambelor ţări o schimbare a frontierei. Rezultatul consfătuirilor dela Praga a fost hotărârea de a se schimba această graniţă lucru care s'a şi făcut.
Prin acest act legăturile de prietenie dintre cele dou țări au devenit şi mai strânse ca mai înainte iar urmările acestei prietenii -vor fi cu siguranţă- numai şi numai folositoare, celor două ţări vecine.
Prin această convenţie dela Praga s'a redat României teritoriu dela sud de Tisa locuit numai de Români, iar Cehslovacia a primit în schimb trei sate care erau locuite de neromâni. Graniţa a fost fixată pe întinderea cuprinsă între Sighetul Maramureşului şi vama dela Halmi. Comisiunea românească pentru fixarea nouei grauiţe a fost prezidată de D-l General Neculai Petala, comandantul corpului 6 de armată având ca membri pe D-nii General Florescu şeful statului major al corp. 6 armată. Băltescu prefect de Satu-Mare, Colonel Maxim, Vintllă Petala ataşat de legaţie şi secretar al comisiunei, şi Ion Daciu inspectorul general al vămilor.
Cu un entuziasm de nedescris a fost primit comisiunea română de populaţia teritoriilor revenite la sânul patriei muma.
Pe distanţa dintre Halmi şi Tarna-Mare automobilile cu care venea D-l General Petala şi membri comisiei române, au fost inundate de flori în timp ce populaţia din toate satele retrocedate in urale nesfârşite, au însoţit automobilele până la Tarna mare.
Comisia Ceho-slovacă era compusă din Generalul Paris, Miniştrii de externe, interne şi finanţe Ceho-slovaci şi din D-l Genral Pichon fost ataşat militar al Franţei la Bucureşti. După sosirea comisiunei cehoslovace care au fost primită cu acelaș entuziasm, d-nii Generali Petala şi Paris au trecut trupele în revistă în mijlocul uralelor populaţiei care nu mai încetau.
Ambele comisiuni au intrat apoi în casa parohială din Tarna-Mare unde după ce au primit rapoartele subcomisiunilor au întocmit actul privitor la primirea şi cedarea noilor pământuri.
A urmat apoi la ora 12 din zi o masă oferită de comisiunea română Ia care au luat parte pe lângă ambele comisiuni şi toţi primarii şi notarii din comunele realipite.
După terminarea mesei D-l General Petala ridică paharul pentru republica Cehoslovacă şi pentru prietenia dintre cele două ţări, la care a răspuns D-I General Paris ridicând paharul pentru M. S. Regele Ferdinand şi România-mare.
Am uitat să spun că Ia intrarea in Tarna-mare unde a avut loc solemnitatea a fost construit un minunat arc de triumf pe care era scris „Bine a venit România-mare" cu litere lucrate în crini.
Ambele comisiuni intră apoi în biserică unde a avut loc un serviciu religios, însoțite de uralele poporului adunat. După prânz la orele 2 a avut loc semnarea actelor de luare în primire a pământurilor cedate semnare care s'a făcut pe o masă înconjurată de flori şi aşezată în mijlocul pieţei. In timpul semnărei compania de onoare din regimentul dela Satu-mare dădea onorul, muzicile cântau, iar publicul entuziasmat la culme nu mai contenea cu strigătele de „Ura" „Trăiască armata" și România mare". In cele din urmă D-l General N. Petala se adresează poporului şi armatei şi în cuvinte entuziaste explică importanța istorică a actului îndeplinit și termină spunând:
Suntem nespus de fericiţi, astfel, de a pecetlui atât întregirea pământului românesc spre miazănoapte cât şi întărirea unei strânse legături de prietenie între noi şi poporul cehoslovac, prin reîntoarcerea satelor noastre la sânul patriei mume. Indreptându-ne astfel, gândul spre aceste două înfăptuiri să ne unim cu toţii sufletele şi să strigăm „trăiască România mare trăiască înţeleptul şi gloriosul nostru rege" trăiască republica Ceho-Slovacă. Ovaţii nesfârşite au acoperit cuvintele d-lui general Petala.
Ia apoi cuvântul d general Paris care termină strigând trăiască România mare. In cele din urmă cele două comisiuni își iau rămas bun şi se îndreaptă, cea cehă spre Hushorod, cea română spre Cluj, conduşi până Ia marginea oraşului de uralele populaţiei.
Această sărbătoare va râmenea scrisă cu aur în cartea istoriei intregirei neamului, iar entuziasmul dela Tarna-mare o pagină glorioasă în izbucnirile patriotismului român.
Nedreptăţile ce ni s'au făcut, încep să fie recunoscute și îndreptate.
(Sursa : Ovidiu Vaida – Povești din trecutul Sătmarului)
Nicolae Ghișan
