Abandonul școlar este o problemă în continuă creștere la nivel național, și nu numai. Tot mai mulți tineri renunță la școală, încă de la vârste fragede, din varii motive, uneori acestea find anormale pentru un copil care se află în procesul de formare. Dar, care sunt motivele principale ale acestui fenomen? Și cine ar fi de învinuit?
Așa cum bine știm, abandonul școlar semnifică ideea părăsirii școlii, începând de la clasele primare în sus, pe motivul unei anumite încapacități, necesități sau chiar a unei deziluzii față de sistemul de învățământ. Urmărind o serie de cauze, putem spune că una dintre acestea ar fi pe plan economic, făcând referire la familiile defavorizate sau care provin din zone de acest tip, care nu-și permit să ofere școlarilor strictul necesar pentru școală. Ba chiar, din cauza acestei probleme, unii copii aleg să abandoneze școala pentru a munci, încă de la vârste fragede, pentru a încerca, pe cât posibil, să diminueze situația greu încercată a familiei.
Rămânând la problemele familiale, un alt factor preexistent ar putea fi divergențele și alte probleme care stau la baza acesteia. Rupturi în cadrul familiei, scandaluri și alte lucruri mult mai grave îl pot îndemna pe copil să-și schimbe atitudinea față de școală, fiind afectat din punct de vedere psihologic sau, la polul opus, să fie nevoit, fără voia lui, ca să lipsească de la școală din cauza acestor probleme.
Un alt factor foarte grav la nivel școlar ar fi diferențele etnice dintre elevi, în special diferențele când vine vorba de elevii de etnie romă, care ajung să fie marginalizați și batjocoriți în unele colective de copii, ba chiar și de către cadre didactice. Un astfel de comportament îl poate afecta profund pe un copil, astfel ajungându-se la problema menționată. Dar, unele familii etnice, din varii motive, nu își dau copii sub nici o formă de învățământ, încurajând, astfel, cerșetoria la vârste fragede.
“Din păcate, este un fenomen destul de des întâlnit în școlile din România, afectând întregul sistem economic, social, politic, cultural. Cauzele care stau la baza abandonului școlar sunt multiple și acestea pot fi grupate pe trei categorii mari, cum ar fi cauze psihoindividuale, ceea ce ține de obiceiuri, interese, abilitățile copilului, stima de sine, motivația școlară, tehnici de învățare aplicate; Cauzele socio-familiale: climatul cultural-educativ în familie (atitudinea părinților față de școală/învățare, oare învățarea reprezintă o valoare, un principiu important în familie?), gradul de implicare a părinților în situația școlară a copilului, tensiuni sau conflicte între părinți, stiluri educative parentale disfuncționale (cum ar fi, de exemplu, cel permisiv, foarte des întâlnit în zilele noastre), cerințe prea rigide sau prea înalte din partea copilului care îi depășesc competențele lui reale și cauzele pedagogice: climatul educațional în școală, metode și tehnici de predare/învățare/evaluare, ritmul de predare/învățare, sistemul de recompense/pedepse aplicate în școală, orientarea școlară și profesională a elevilor etc. În primul rând, familia ar trebui să ofere un climat educațional pozitiv, bazat pe afecțiune și înțelegere. Este important ca părinții să aibă o atitudine pozitivă față de învățare, să discute cu copilul și despre dorințele, planurile, intențiile acestuia, asigurând condițiile necesare în vederea realizării acestora. Denigrarea școlii și a profesorilor nu fac altceva decât să-l convingă pe copil că școala nu este importantă pentru reușita lui profesională, astfel învățatul este o pierdere de timp. Școala la rândul ei ar trebui să asigure o atmosferă plăcută, bazată pe siguranță, acceptare reciprocă și comunicare deschisă între profesori-elevi-părinți. Cadrele didactice pot folosi metode de predare-învățare atractive, încurajând cooperarea și interactivitatea între elevi. Personalizarea învățării și elaborarea unui sistem eficient de recompense, implicare în cât mai multe activități nonformale, recreative, relaxante ar fi foarte importante, deoarece în acest fel fiecare elev, indiferent de capacitățile lui de învățare, ar putea experimenta succesul. Se recomandă colaborarea strânsă cu consilierul școlar sau cu alți specialiști cu competențe educative (profesori itineranți, mediatori școlari, psihopedagogi, asistenți sociali, polițiști, preoți), care ar purta discuții cu copilul și cu familia acestuia, oferindâ-le un sprijin real în vederea rezolvării unor probleme complexe. Nu în ultimul rând, comunitatea locală, ONG-urile, întreprinderile, bisericile, asociațiile prin diferite activități de informare, conștientizare, acțiuni comunitare etc., toate în folosul copiilor, ar putea sprijini prevenirea abandonului școlar. Din fericire, în ultimii ani, există tot mai mare deschidere, inițiative și metode de bune practici în acest sens.” ne declară Timea Turtoi, consilier școlar în cadrul Liceului Tehnologic de Industrie Alimentară “George Emil Palade"
Astfel, conform raportului realizat de Ministerul Educației privind starea învățământului preuniversitar pentru anul 2021, În anul școlar 2019/2020, rata abandonului școlar a scăzut ușor în comparație cu anul școlar anterior. La nivel general, 1,3% dintre elevii de nivel primar și gimnazial au abandonat școala. Mediul rural, respectiv clasele de început de ciclu înregistrează valori ridicate ale abandonului școlar. Cele mai mari valori ale ratei abandonului școlar din învățământul primar și gimnazial s-au înregistrat la nivelul populației școlare din mediul rural (1,8% total, 1,7% primar, 1,9% gimnaziu), respectiv la nivelul elevilor de clasele pregătitoare, I și a V-a. În învățământul primar, tristul adevăr este că abandonul școlar a crescut după momentul trecerii la 11 ani de școlaritate obligatorie. În urma statisticilor realizate, mediul rural este unul dintre cele mai defavorizate din punct de vedere a acestui aspect.
Vorbind despre învățământul gimnazial, în corelație cu același raport, se înregistrează o ușoară scădere față de anul anterior, procentul fiind la 1,5%, aceasta fiind prima dată când învățământul gimanzial are o rată inferioară față de cel primar.
Analizând și abandonul școlar pe clase, ratele cele mai accentuate ale abandonului școlar se înregistrează la clasele de început de ciclu de școlaritate: clasa pregătitoare și clasa I, respectiv clasa a V-a. La nivelul clasei pregătitoare și clasei I, valorile s-au redus în comparație cu anul școlar anterior, însă se mențin ridicate (1,5% la clasa pregătitoare, 2,1% la clasa I). Diferența pe medii de rezidență evidențiază situația defavorizată a mediului rural.
Șipoș Diana - Livia
