Roma își sărbătorește an de an patronii orașului, pe Sfinții apostoli Petru și Pavel; martiri la Roma în anul 67 d.Hr., în timpul persecuţiei împăratului Nero. Această zi reprezintă una dintre cele mai importante sărbători pentru cetățenii romani, după sărbătorile de Paște și Crăciun, fiind numită și «ziua Romei creștine» datorită sărbătoririi fondatorilor ei.
Quo Vadis... Potrivit scrierilor vechi, apostolul Petru, cel pe care Isus a clădit Biserica Sa, a ajuns în Orașul Etern în jurul anului 50 d.Cr. și a început să predice învățăturile Maestrului său. Scăpat de persecuțiile lui Nero, a fost convins, tocmai de Isus, să se întoarcă la Roma, în timp ce dorea să părăsească Cetatea. Biserica „Domine Quo Vadis” din Roma antică este mărturie a acelui episod, fiind una dintre primele biserici care pot fi întâlnite pe Via Appia, în apropierea catacombelor ”Sf. Sebastian”.
Din propria prezentare aflăm că lăcașul de cult are origini medievale și își ia numele de la mărturia orală conform căreia apostolul Petru, fugind din oraș pentru a evita martiriul, îl întâlnește pe Isus căruia îi adresează următoarele cuvinte:
Petru, înțelegând reproșul, se întoarce să-și înfrunte soarta și Isus dispare dar, pe măsură ce dispare, își lasă urmele pașilor pe drum. Ca mărturie a celor întâmplate, în interiorul Bisericii de astăzi se află o piatră cu urmele „Sfintelor Sale picioare” ... cele lăsate de Maestrul și Învățătorul - de Isus ... pe locul unde se află acum Biserica „Quo Vadis”.
În jurul anului 67, Sfântul Petru a fost răstignit, la cererea lui, cu capul în jos, considerând că nu merită aceeași soartă ca și Mesia. A fost crucificat în zona Vaticanului, locul unde se află acum biserica ce îi poartă numele, Bazilica „Sf. Petru”, cel mai mare lăcaș de cult din întreaga lume.
O altă istorie este însă cea a Sfântului Pavel Convertit la creștinism în timp ce se îndrepta de la Ierusalim spre Damasc pentru a-i reprima pe creștinii din oraș, Pavel a ajuns la Roma în anul 61 d. Cr., fiind predat, în urma unui proces, centurionului Iulius, pentru a fi transferat la Roma. A ajuns aici după o călătorie aventuroasă cu un popas de trei luni în Malta, din cauza unui naufragiu, și după etape succesive precum: Siracuza, Reggio Calabria, Pozzuoli, Foro Appio, Tre Taverne. La final, Roma Aici i s-a permis să stea într-o cameră închiriată, într-un fel de probațiune, având însă contact cu creștinii, în timp ce aștepta un proces care nu a avut loc niciodată, din cauza nesosirii acuzatorilor din Palestina.
Tot în perioada medievală, era construită la periferia de sud a Romei, Biserica „San Paolo a Tre Fontane” („Sf. Pavel la Trei Fântâni”), astăzi, Abație a călugărilor trapiști. Acest loc miraculos și sacru a fost martor al martiriului Sfântului Pavel, datat probabil în anul 67, în timpul aceluiași împărat Nero.
... devenite ulterior trei fântâni...
Biserica ridicată pe această suprafață cuprinde cele trei izvoare miraculoase, aliniate de-a lungul naosului lateral, dispuse în edicule și înconjurate de mici tabernacole.
Relicvele trupești ale „Apostolului Neamurilor” nu se află însă aici.
Se presupune că trupul Sfântului Pavel a fost luat după martiriu de Sfânta Lucina, o nobilă romană, ucenică a celor doi apostoli, care l-a îngropat într-un loc al proprietății sale personale, pe ”Via Ostiense”. Aici exista, încă din sec I î. Hr. o vastă necropolă, cu diferite tipuri de morminte.
Pe mormântul Sfântului Pavel, împăratul Constantin I a ținut să se construiască prima bazilică dedicată Sfântului Pavel, astăzi Bazilica „San Paolo fuori le mura” („Sf. Pavel în afara Zidurilor”), sfințită în anul 324.
Deși asediată în 1823, altarul cu moaștele Sf. Pavel au rămas intacte, fiind astăzi una dintre cele patru bazilici papale existente la Roma.
Deși datele martiriului sunt diferite, s-a hotărât unificarea Sărbătorii ”Nașterii la Cer a Sfinților Apostoli Petru și Pavel”, întrucât amândoi apostolii au fost reprezentați la Roma împreună, încă de la nașterea creștinismului.
Ziua de 29 iunie a avut o însemnătate atât de mare pentru romani, încât Papa Sixt al IV-lea i-a încredințat marelui Michelangelo Buonarroti - în anul 1481 - crearea spectacolului de lumini care de atunci până în zilele noastre, cheamă an de an oameni din toată Europa, ca să ia parte la „Minunea Timpului” din Cetatea Eternă, în prezent fiind organizat un tradițional spectacol pirotehnic intitulat «Girandola» de la Castel Sant’Angelo, spectacol care animă anual seara de 29 iunie.
”Ce ne transmite astăzi experiența lui Petru și a lui Pavel?” A fost îndemnul la reflecție adresat creștinilor contemporani de cel de-al 265-lea Succesor al lui Petru, Papa Francisc, în solemnitatea sărbătorii lor din acest an, la Sfânta Liturghie celebrată în Bazilica ”Sf. Petru” din Vatican, pe data de 29 iunie a.c.., în prezența a șapte mii de credincioși, sute de episcopi și 44 de noi arhiepiscopi mitropoliți, cărora li s-a alăturat o delegație a Patriarhului Ecumenic de Constantinopol.
„Mărturia acestor doi apostoli să ne determine pe toți să ne ridicăm în picioare în grabă și să redăm lumea mai umană ... ” ... a mai spus Papa Francisc în omilia sărbătorii, opinând că „încă experimentăm multe rezistențe interne care nu ne permit să ne mișcăm, multe rezistențe. Uneori, ca Biserică, suntem copleșiți de lene și preferăm să stăm și să contemplăm puținele lucruri sigure pe care le deținem, în loc să ne ridicăm să ne aruncăm privirea către noi orizonturi, spre marea deschisă. Suntem adesea înlănțuiți ca Petru în închisoarea obiceiurilor, înspăimântați de schimbări și legați de lanțul obiceiurilor noastre. Dar în acest fel alunecăm în mediocritatea spirituală...”, a mai spus Papa Francisc pe 29 iunie a.c., amintind de Sinodul început în anul 2021 și care se va finaliza în 2023, sinod pe care Sanctitatea Sa l-a convocat pentru a păși împreună ca Biserică (https://www.synod.va/it.html), dorindu-și „o Biserică fără lanțuri și ziduri, în care toți să se simtă primiți și însoțiți, în care se cultivă arta ascultării, a dialogului, a participării, sub singura autoritate a Duhului Sfânt”.
Sinodul pe care îl trăim – a continuat Pontiful – ne cheamă să devenim o Biserică sinodală, capabilă să iasă din propriile spații închise pentru a păși spre lume, având curajul de a deschide porți, căci „este Domnul cel care ne cheamă” (https://www.vatican.va/content/francesco/it/events/event.dir.html/content/vaticanevents/it/2022/6/29/pietroepaolo.html.) ... și aceasta pentru că Evanghelia: „este un Cuvânt de viață și pentru noi – nu doar pentru apostolii Petru și Pavel – ea trezește conștientizarea modului în care, în Biserică, fiecare este chemat să fie ucenic misionar și să-și ofere propria contribuție”.
La final, Papa Francisc ne îndeamnă să ne adresăm fiecare două întrebări: „Ce pot face eu pentru Biserică?” ... și „Ce putem face împreună, ca Biserică, pentru a face lumea în care trăim mai umană, mai justă, mai solidară, mai deschisă Domnului și frățietății între oameni?”.
Un răspuns pe care îl putem da fiecare, în mod personal și tăcut.
Dr. Mihaela Caba
