Tarifele la cazare pe litoral sunt mai mari începând cu 15 iulie. Suntem în vârful sezonului estival, iar prețurile s-au majorat cu 10-15%. În perioada aceasta plajele ar fi trebuit să fie ocupate până la refuz iar terasele pline de turiști. Din păcate nu s-a întâmplat acest lucru, tot mai mulți turiști aleg destinații precum Grecia și Turcia pentru a își petrece concediul.
“Ca să se întâmple o schimbare de paradigmă, lucrurile trebuie să se lovească de acel “bottom” cum zic americanii, adică de minimul situatiei , în caz contrar starea de fapt persistă și nu se produce schimbarea.
Cauzele căderii sunt șase.
E un studiu personal din experienta mea, studiu din care cei din industria ospitalitatii și nu numai, pot învăța.
1.Neadaptarea prețurilor
Litoralul românesc nu are prețuri mari. Are prețuri neadaptate la realitate.
Și atunci… sau scazi prețurile si păstrezi realitatea. Sau adaptezi realitatea in sus la nivelul preturilor.
Relieful nu te ajută, nu ne putem compara cu Grecia, cu coastele și munții ei care coboară în mare. Sau view-ul de pe Coastele Italiei sau Coasta de Azur. În acest caz, dacă ai litoral plat și anost, fără view, ca să reziști în piață trebuie să adaugi ceva.
Bulgarii au adăugat acel “value-for-money”.
Turcii au creat hoteluri mari pentru economia de scară si au adăugat cel mai bun “all-inclusive”
Atât bulgarii cât și turcii au realizat ca nu au nici o șansă sa se compare cu alte destinatii si au optimizat oferta, adaptand-o la realitate si adăugând ceva.
Crești realitatea și prețurile nu vor mai părea mari.
Și arăți lumii noua realitate, ca să ai clienți atât din România cât și din afara țării.
2.Experiența Ospitalității
și retenția clienților
România nu are experiența ospitalității și a gândirii pe termen lung. Cei 50 de ani de comunism au întrerupt o potențială dezvoltare.
Dacă urmăriți standardele ospitalității din locurile cu tradiție în turism o să vedeți 3 tipuri de afaceri care au succes demonstrat în timp. În afara celor 3 tipuri, locațiile nu au succes pe termen lung.
Cele 3 modele de succes sunt:
• Afacerile de familie, unde know-how-ul de gazdă s-a transmis din generație în generație și, de cele mai multe ori, veniturile familiei erau dependente de satisfacția respectiv revenirea clienților. Vedeți astfel de locuri în Austria, Italia, Franța…
CopiiI și deja nepoții, au preluat acest know-how și îl respectă. Am fost la un hotel în Austria unde un cuplu venea în fiecare an, de 35 de ani…de când era gazda copil mic.
• Lanțurile internaționale sau hotelurile independente dar afiliate unor lanțuri sau standarde unde calitatea actului ospitalier este sistematizată și sigură. Chiar dacă este un proces “industrializat și rece”, calitatea serviciilor este o promisiune și este respectată. Primești value-for-money.
• Locații independente sau tip boutique în locuri speciale, unde focusul nu este mereu pe servicii dar compensează altceva (view-ul spectaculos / locul pitoresc / apropierea de ceva / pasiunea fondatorului dacă este ceva tematic, etc)
SOLUȚII:
-investitia in afaceri de familie, unde se implică membrii familiei
-afilierea la lanțuri
-locații speciale, inspiraționale, create cu pasiune
3.Modelul de Business „Takie it and run” “Pune mâna și fugi”
Acesta este un model de business.
Pune mâna, ia și fugi.
Nu contează gustul pe care il lasi clientilor, oricum vin altii.
Este modelul de business folosit în domeniile în care rotația clienților este mare și trăiesti doar din clienti noi si nu din retenția clienților vechi.
În sectorul ospitalității, acest model de business există de obicei în locațiile cu trafic foarte mare de turiști noi. Cu siguranța ati mâncat prin parcuri de distracții, restaurante lângă locuri celebre sau simboluri celebre, sau locuri pentru copii, samd. Acolo de obicei mergi o dată și gata. Nu mergi la Tour Eiffel sau Madame Tussauds de 10 ori. Mergi o dată și gata. De obicei, serviciile acolo sunt scumpe și de slabă calitate pentru că nu e nevoie de mai mult. Vin mereu alți clienți si daca sunt si captivi (singurul restaurant din zonă), modelul de business “le iau banii si nu îmi pasă” e la el acasă.
Au mai apărut între timp platforme si review-uri online unde se poate transmite experiența clienților vechi la clienții noi înainte de a ajunge acolo, etc… dar modelul acesta de business nu a fost afectat suficient si a rămas.
În România, se aplică acest model. Ia-le banii și vedem noi.
În special pe litoral. Doar că, România nu poate trăi din turisti noi și, cum spuneam, nici nu există ceva special la Marea Neagră care să susțina acest model. Poate doar fete frumoase.
Cand turiștii se epuizează, nu mai ai alții noi.
Daca nu ai un grad ridicat de întoarcere al clienților, e de rău.
Litoralul Mării Negre si toate zonele turistice din România au nevoie de un model de turism cu turisti care se întorc. Altfel, turismul moare.
SOLUȚIA:
Schimbați modelul.
Nu lăsati impresia ca doar luați banii clienților ca si cum nu i-ati mai întâlni vreodată. La anul trebuie sa revină.
4. Litoralul Mării Negre
nu are brand
Dacă vă uitati la alte locuri, exista ceva cu care asociezi vacantele.
În Italia e Dolce Vita, mâncare bună, relaxarea italiană, prosecco, stil.
În Grecia sunt plaje superbe, munți care dansează cu marea, sate pescărești, mâncare traditională, muzică, Mamma Mia.
În Franța pe Coasta de Azur e poezie, film, artă, decapotabile, feelingul retro de coastă, cosmopolit, view.
În Turcia e all inclusive, te simți sultan 7 zile, totul la botul calului… e industrial dar te distrează.
Marea Neagră? Ce e?
Cu ce o asociezi?
Suntem ca si produsele No brand. Ce se intampla cu produsele No brand in supermarketuri?
Răspuns corect: sunt ieftine.
E Marea Neagră ieftină?
Nu.
Deci, ori esti brand, ori esti ieftin. Marea Neagra nu e nici brand, nici ieftină.
5. Sezonul este scurt și nu este gândit ca să fie prelungit
Aici este o cauză naturală.
Si daca ai sezon scurt, normal că nu poti investi in servicii bune pentru că nu ai timp si mereu lucrezi cu oameni noi care nu au timp sa fie pregatiti.
Dar, dacă sezonul este de 2 luni… căutati alte chestii care se fac la mare.
Măriti sezonul!
Stii ce e interesant?
30 % din turisti nici macar nu intră in apă la mare. Sau intra doar cu picioarele.
La mare poți face multe lucruri.
Daca s-ar investi in activitati extra sezon + pachete seniors mai ieftine în 15 aprilie -30 mai, si 1 septembrie -15 oct… am avea 6 luni de sezon… nu 2 luni cum spuneti voi.
Cannes, Franța, de exemplu este un oras al evenimentelor su festivalurilor. Din februarie pana in octombrie.
Am fost de multe ori acolo si il stiu ca in palmă deja. Participantii de la evenimente nici macar nu mai folosesc marea. Folosesc ideea de a fii la malul mării. Evenimentele la malul mării au un farmec. E acel aer de mare. Și uite cum faci sezon de 9 luni.
Era un exemplu.
La fel este si la munte, în România.
Acolo, serviciile sunt și mai slabe, turismul fiind aproape doar de weekend.
De ce? Pentru că nu ai ce face 7 zile.
Orice operator turistic trebuie să își pună această întrebare: “Ce fac clienții mei 7 zile aici?
Ok, e greu să investești în evenimente mari ale zonei sau în locuri de vizitat (aici autoritătile o pot face sau operatorii asociați între ei), dar poate faci si tu ceva.
Îți iei doi cai la pensiune.Și plimbi turistii.
Sau aduci un actor care prezintă tradițiile.
Sau inveti doamnele cum sa pregăteasca ceva traditional la bucătărie, cu cineva local.
Sau ceva legat de yoga si sport in natură cu program de luni până sâmbătă.
Sau concerte cu localnici, artiști necunoscuți.
Sau un miniparc tematic.
Sau pui turistii la lucru.
Gânditi-va asa. Oamenii ies din cameră după micul dejun și vor să facă ceva. Și să iși facă poze făcând acel ceva
Concluzii :
-Turismul de weekend este rău pentru zonele unde vrei să dezvolți servicii (pentru ca pune presiune în a recupera banii mai repede - deci prețuri mari și nejustificate la clienti - , respectiv nu poti dezvolta o echipa solida si servicii de calitate pentru ca oamenii buni nu asteapta sa lucreze (si sa fie platiti) doar de vineri pana duminica.
-Nu construiți doar clădiri, la munte și la mare… doar hoteluri și blocuri. Investiti si in ceea ce poti descoperi in jurul lor.
Turiștii au nevoie și de ce este în jurul clădirilor. Oamenii nu merg în vacanțe doar ca să doarmă.
6. Lipsa educației, care alungă turiștii educați
Aici e clar.
Dacă nu ai educatie turistică (si in România nu ai), poti compensa asta cu reguli.
Clienții care nu merg pe litoral in Romania spun că pe litoralul românesc vezi masini pe plajă, construcții neterminate, urbanism haotic, gălăgie, atmosferă de mahala uneori, muzică nepotrivită în boxe portabile, pungi și plase aruncate, mizerie, samd…
Dacă turistii nu sunt educati, poti sa elimini asta prin reguli. Reguli atat la turisti cat si la operatori.
Un exemplu.
La operatori sau constructori.
Ai teren la mare? Îl cureți zilnic.
Ai șantier deschis. Îl maschezi si/sau ai X zile să termini proiectul în așa fel încât să nu strici view-ul.
Iar la turiști, din nou.
Dacă nu ai reguli pe plajă, plaja devine mahala.
Sunt cel puțin cele 6 cauze care au dus, an de an, la acest declin.
Binenteles, acum s-a adaugat si disparitia unei categorii de clienti care au renuntat la mare din cauza cresterii preturilor in general (inclusiv pretul transportului pana acolo), dar litoralul românesc este relativ mic și poate atrage clienti noi dacă se rezolvă cele de mai sus.
Si da poate că acest declin este un lucru bun, care va schimba complet optica.” a transmis Calin C. specialist marketing si comunicare.
Turiștii aleg să meargă în Grecia din cauza raportului excelent calitate-pret
“Consider că turiștii aleg să meargă în Grecia din cauza raportului excelent calitate-pret (calitati plaja cu nisip fin, curata, lata, intrare lina in mare, sezlonguri, peisaj, unitati de cazare curate si aproape de malul marii, posibilitatea de a alege de la cazare in hotel cu all inclusive pana la vila confort lux pe plajă în sistem self catering, transport cu autocarul la tarif bun)
Sezonul acesta multi turisti au ales Grecia, Turcia, Egipt, Spania
Consider că hotelierii români ar trebui sa ofere servicii la pret accesibil.”, a transmis Magda, agent de turism.
