Harnicii gospodari din satul Mădăras au avut parte, duminică, de o sărbătoarea deosebită. Este vorba despre evenimentul ”Clacă pă danț”, ceea ce nu a fost altceva decât o sărbătoarea a hărniciei, a bunăstării și a recoltei pentru inimoșii și harnicii săteni ai satului Mădăras, care face parte din UAT Ardud. Evenimentul a avut loc la șura lui Ghiță Săvianu din Mădăras, duminică, după ieșitu’ de la biserică.
A fost o sărbătoare minunată, cu oaspeți veniți și din județul Satu Mare, dar și din județele învecinate, cărota primarul orașului Ardud, Ovidiu Duma, dar și preotul ortodox din Mădăras, Bogdan Fărcaș, le-a spus un călduros bun venit.
În curtea gospodarului Ghiță Săvianu din Mădăras s-a încins un danț în toată puterea cuvântului.
Însă ceea ce este mai important este faptul că tânăra generație au descoperit ceea ce generație mai veche este pe punctul de a uita: tradițiile și obiceiurile de la sat. Mai ales ca sărbătoarea de la Mădăras a avut loc chiar de Ziua Satului Românesc.
Astfel, cu ocazia evenimentului ”Clacă pă danț”, tinerii din Mădăras au putut afla, într-o oarecare măsură, cum se distrau părinții sau chiar bunicii lor. Și au aflat ceva și mai important: că pot socializa fără telefon și facebook.
Pentru toate acestea, vinovată se face Simina Pop, managerul Casei de Cultură “Dr. Mircea Augustin” din Ardud. Iar inițiativa ei s-a doveidt a fi, în cele din urmă, o reușită, demersul ei transformându-se, astfel, într-un eveniment de excepție.
„Claca pă danţ” este o particularitate a tradițiilor românești cu funcție socială și de inițiere. Era îndătinată în sate din zona de nord-vest a României, până la dispariţia jocului duminical și era organizată de feciorii holtei. Gazda clăcii era întotdeauna un gospodar care cerea un număr de clăcani de la chizăşii aleși de feciori pentru munca cărora gazda plătea muzicanţii in bani, in funcție de zilele de muncă prestate de tineri. După ce feciorii se apucau de muncă, muzicanţii arvuniți cântau aproape tot timpul în faţa clăcanilor. Gazda aducea prânzul, iar lucrul continua până la gustare, când clăcanii erau serviţi cu horincă, fasole cu ciont, plăcintă cu brânză și “ciurigăi”. După masa de la amiază flăcăii jucau cu fetele un ceas bun. La sfârşitul zilei clăcanii erau primiţi la casa gazdei, unde li se pregătea un ospăț în şură, bun prilej de joc și voie bună.
Cât în lume am umblat,
Sat mai mândru n-am aflat.
Tăt cu oameni de-omenie
Dumnezeu Sfântu’ și-i țâie.
De la Savianu din șură
S-o auzât o strâgătură.
Strâgătură de-onorat,
Tăț’ acii ne-am adunat
Cu drag cu tăț’ ‘om lucra,
Când a hi rând, ‘om juca.
Clacă pă Danț s-o lăsat
În Mădaras, hăpt in sat .
(Versuri Vlad Deac)
