În 18 ianuarie se împlinesc 175 de ani de când s-a născut la Șiria (jud. Arad), Ioan Slavici, scriitor român, cunoscut ca unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Eminescu. Un lucru mai puțin cunoscut din biografia sa este faptul că examenul de bacalaureat (maturitate în limbajul epocii), l-a susținut într-o instituție școlară din Satu Mare, Liceul Regesc Romano-Catolic. Acest lucru a fost semnalat pentru prima dată în istoriografia română de către profesorul Vasile Scurtu, în anul 1938 în paginile revistei sătmărene „Afirmarea”. El a găsit documentul în arhiva Liceului (astăzi Colegiul Național) „Mihail Eminescu” din Satu Mare.
Din document aflăm rezultatele obținute de elevul „Slavits János”: Rezultatul examenului şi calificativele obţinute la fiecare materie sunt următoarele: „Religie: lăudabil. Limba latină: suficient Limba germană: bine. Limba română: lăudabil Limba maghiară: bine. Geografia şi istoria: bine Matematică: suficient. Fizică: suficient. Ştiinţei» naturale: bine. Filozofie: suficient. Se declară matur. Satu-Mare, la 14 August 1868“.
Mai notăm că examinator la limba română și la religie i-a fost profesorul Petru Bran, protopop al Sătmarului, cel care fondase catedra de limba română la instituția sătmăreană.
Ne spune apoi Vasile Scurtu: „După trecerea acestui examen Ioan Slavici mânat de acelaş dor, de a cunoaşte oamenii şi vieaţa din Ardeal, se întoarce acasă numai după 6 săptămâni. În acest interval de timp face o călătorie mai lungă plecând, pe jos, dela Satu-Mare la Baia-Mare, la Capnic, peste Rotunda la Strâmbu-Băiuţului, apoi la Măgoaja, Dej, Gherla, Cluj, Turda, pe valea Arieşului, prin diferite localităţi din Munţii Apuseni, iar dela Abrud se îndreaptă spre Şiria, pe Valea Crișului Alb”.
Pare a fi un traseu mai ciudat, pentru un om practic. Dar pentru un tânăr ancorat în spiritualitatea românească și în atmosfera acelor ani, probabil că a fost cel mai apropiat traseu de sufletul său.
Și, am putea spune, noi, sătmărenii: „După acest drum, la Viena, Ioan Slavici avea să-l cunoască pe cel care a devenit Luceafărul poeziei române, Mihai Eminescu”.
Slavici a avut altă viziune asupra unirii românilor, decât luptătorii cunoscuți pentru Marea Unire, însă a așezat pe frontispiciul „Tribunei” de la Sibiu, aceste cuvinte care nu se pot uita niciodată: „Soarele pentru toți românii la București răsare!”
Vasile Scurtu, Contribuții la vieața lui Ioan Slavici. Un popas al scriitorului la Satu Mare, „Afirmarea”, Satu Mare, an III, nr. 3, martie, 1938, pp. 25-27.
