Cu acea apăsare a urâtului fără fisură, monoton și de neînvins, așa cum sunt unii oameni, de neîntors din drumul cel rău...de nerecuperat. Așa mi-am petrecut ziua. Orele au trecut fără nicio bucurie. A mai fost o zi proastă , îmi zic. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă refugiez în ceva plăcut, să uit cât mai repede. La ceas tăcut din miez de noapte, după plimbarea prin cotloanele zilei, las totul deoparte și caut în rafturile bibliotecii personale ceva de citit. Ceva frumos, ceva pozitiv, ceva înălțător, care să mă scoată din apăsarea momentului.
Am bucuria să țin în mână această carte în care 25 scriitori sătmăreni au fost selectați pentru a fi prezenți într-o antologie. Antologie ce poartă un titlu sugestiv ,,Septentrion” apărută în anul 2022, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare si în care am avut și eu bucuria cu(prinderii) cu câteva poeme.
,,Septentrion”, sau boreal, nordic , din miazănoapte, apare sub bagheta ,,maeștrilor de ceremonii” Felicia Pop și Loredana Știrbu, continuând șirul de antologii din nord. Cu mult altruism și respect profund pentru creația scriitorilor sătmăreni, unii dintre ei deja cunoscuți și confirmați, alții mai tineri aflându-se la porțile afirmării.
Desigur , cei confirmați și deja cunoscuti au tot respectul nostru, binemeritat. Dar cu această ocazie aș vrea să scriu despre cei tineri care se află la porțile afirmării. Speranțele de viitor ale poeziei sătmărene: Patrik Csiszar, Nistor Minola, Georgiana Mariana Pop, Alexandra Paula Stan, membri ai Cenaclului „Cronograf” Satu Mare. Citind poeziile acestor tineri, cu vârste fragede , 16-18 ani, mintea mă poartă în trecut , trecutul nu foarte îndepărtat.
Pe vremea când frecventam Cenaclul „Cronograf” , am fost invitată , împreună cu doi colegi de cenaclu, să vorbim despre literatură unor copii de la Școala Gimnazială din Livada. Invitația a fost făcută de nepoata mea , profesoară de Limba și Literatura Română, Maria Dorela Mihovici.
Pe drum, mă tot gândeam ce aș putea să le spun eu unor elevi de gimnaziu despre literatură? Trăim acum, din păcate, într-o lume în care interesul pentru lectură este foarte aproape de zero, și nu numai în rândul adolescenților, ci în general vorbind.
Nu am fost foarte încântată de perspectiva ce mi se arăta și eram gata să mai „bifez” o acțiune școlărească, o imensă „pierdere de vreme”, cum mă tachina soțul meu la acea vreme. Fie ce-o fi, mi-am spus resemnată, oricum eu eram pregătită să-mi duc la îndeplinire sarcina primită. Știam cât este de important să ne prezentăm și să vorbim copiilor despre faptul că și în zilele noastre există poeți, există scriitori…și se scrie . Să-i îndemnăm ca la rândul lor să facă acest lucru. Să citească mult și, de ce nu, să înceapă a așterne pe hârtie gânduri și sentimente , sub formă de poezie, eseu, proză. Să-i încurajăm prin exemplul nostru. Aveam cu noi , bineînțeles , multe cărți pregătite pentru a fi oferite copiilor cu această ocazie. Ajungem, în sfârșit, la școală, suntem introduși în sala festivă , plină până la refuz de copiii curioși care ne așteptau cu sufletul la gură. După o scurtă prezentare a noastră, am început să vorbim pe rând despre ceea ce credeam noi că ar putea să le stârnească acestor copii măcar un minim interes. „Să le stârnim curiozitatea!” mi-am zis. Gândindu-mă tot timpul la fata mea , elevă pe vremea aceea tot la gimnaziu. Și a fost minunat, mărturisesc…
Dana Zen
