Dorin Sălăjan s-a născut pe 15 aprilie 1948 în satul Sărvăzel, comuna Pir şi a trecut întru cele veşnice pe 18 septembrie 2005, la Satu Mare.
Ca profesionist s-a pregătit a fi tehnician agronom, absolvind în 1966 Școala Tehnică Satu Mare, cu specialitatea Agronomie.Atunci încă îl chema Dorin Silaghi.
Dorin Sălăjan a devenit în momentul în care a fost angajat redactor la cotidianul Cronica sătmăreană.
Încă din tinereţe s-a dovedit a avea înclinaţie pentru scris. A absolvit, apoi, la București, Facultatea de Ziaristică.
Mai ales l-a pasionat poezia, devenind un poet apreciat, fiind chiar laureat al unui concurs național de poezie. Dar și reportajul a făcut parte din preocupările și zestrea lui Dorin Sălăjan.
A publicat în numeroase reviste literare și de cultură.
Editorial, poetul din Sărvăzel a dat două volume de poezie: „Naşterea cea mare", în anul 1980 şi „Ceremonia de trecere", în anul 1985.
Aşa cum îi plăcea să spună, Sărvăzelul este un sat-piatră de hotar în care, ca şi Esenin (căruia i-a dedicat mai multe poezii), poetul se întorcea periodic între cei pe care i-a inclus în scrierile sale ca personaje.
Ca gazetar a lucrat la Cronica sătmăreană în perioada 1969 - 1982; la redacţia Flacăra în perioada 1982 - 1993. A fost redactor la secția Anchete-Scrisori, la Reportaj, dar și la secția Cultură o mai mică parte a activității „flăcăriste”: Dar cert e că a făcut gazetărie grea, anchete care i-au zdruncinat liniştea şi sănătatea. În capitală a ajuns cu cea mai curată ofrandă în braţe - cu talentul său, cu cei doi copii frumoşi, cu soţia sa.
Ulterior a mai lucrat la publicaţii precum Expres, Tineretul liber, Privirea. A fost redactor șef la cotidianul „Ziua de Satu Mare” în scurta perioadă a apariției publicației.
În anul 2001 s-a pensionat şi s-a întors acasă, la Satu Mare.
Moartea fiicei sale, Raluca, în evenimentele din decembrie 1989, l-a marcat profund. Și cum un necaz nu vine singur, în anul 2004 i-a murit şi soţia, Rodica.
Alexandru, unicul copil rămas în viaţă este de mulți ani internat într-un sanatoriu, casa fiindu-i vândută de o rudă.
Despre poezia lui Dorin Sălăjan au scris Laurenţiu Ulici, Radu G. Ţeposu, Victor Felea, Ioan Buduca ş.a. În 2017, la 12 ani de la trecerea lui Dorin Sălăjan întru cele veşnice, în cadrul Zilelor culturale Poesis - ediţia a XXVI-a, prieteni şi colegi de condei au făcut un gest care sigur îl bucură acolo în cenaclul celest. Pe casa în care şi-a petrecut copilăria, din Sărvăzel, s-a amplasat şi sfinţit o placă comemorativă, cel care a gândit și a dispus finanțarea evenimentului fiind directorul de atunci al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, poetul George Vulturescu.
Aș mai spune că Dorin Sălăjan mi-a fost coleg la Școala Tehnică Satu Mare, cu un an mai mare ca mine, el la agronomie, eu la contabilitate și că am fost o vreme colegi de redacție la „Ziua” de Satu Mare, el fiind redactor șef. Iar când el era redactor la „Flacăra” eu am fost colaborator al renumitei reviste condusă de Adrian Păunescu, apoi de către prietenul nostru George Arion.
Vasile Mic
