Azi vă propunem din creaţiile distinsului profesor, scriitor şi ziarist,Carol C.Koka, actualmentepensionar, membru activ al cenaclurilor literare „Afirmarea” şi „Cronograf” din Satu Mare, câteva versuri aşezate cu grijăîn fila poeziei sentimentale.Toamnă târzie
Toamna e anotimpul atins
De melancolia ruginii,
A liniştii depline.
Frunzele părăsesc ramurile obosite
Şi-s purtate de vântul stârnit.
Dumnezeu mai dă drumul
Apelor din ceruri
Umezind anotimpul ruginii,
Îngeri nevăzuţi coboară din ceruri.
Caut să mă feresc de visele rele,
Aripi întinse de neguri.
Frunzele cad fără oprire
Obosite la picioarele mele
Acum când plouă mărunt.
Regrete
Clopotul bate rar şi trist
În ziua sortită plecării
Trezind regrete în suflete.
Mi-e dor de viaţa de boem
De figuranţii oraşului meu,
De pădurile veşnic verzi
Şi izvoarele sale reci.
Mi-e dor de scrisorile nescrise
Din tinereţea-mi agitată
De faptele mele nefăcute
Amânate pentru zile mai bune.
Salvarea mi-a venit prin scris
Până în ziua în care precis
Clopotul bate rar şi trist.
Selecţie realizată de G. I. Govor
