Florina Meghisan-Juncu, cunoscută şi apreciată poetă în rândul scriitorilor sătmăreni şi nu numai, s-a născut în Drobeta-Turnu Severin, stabilindu-se pe plaiurile noastre, prin căsătorie.Este absolventaFacultăţii de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara și a studiilor de master „Literatură și intertextualitate”, la aceeași facultate.“După absolvire, am lucrat ca profesoară, vreme de câțiva ani dar, la un moment dat, atunci când ceea ce gândeam eu despre învățământ nu a mai corespuns cu realitatea, am decis să plec, iar acum lucrez într-o corporație multinaţională”. În semn de preţuire faţă de acest abil mânuitoral artei cuvântului,vă propunem, azi, câteva gânduri înfiripate dinsinceritatea, sensibilitatea şi profunzimea trăirilor sale. Prin destinul care i-a fost hărăzit,a adus plusvaloare vieţii culturale sătmărene şi pentru asta, îi mulţumim!Ce înseamnă poezia pentru tine, care este esenţa şi menirea ei?
Cred că poezia este o căutare de sensuri, de sens al vieții, al iubirii, al morții… Se pare că nimeni nu a reușit să înțeleagă și să capteze sensul lumii, până în prezent, de vreme ce poezia continuă să fie scrisă, să fie citită… Încercările de a lua în stăpânire cotidianul, de a-i da noi sensuri, continuă cu fiecare poezie. Pentru că asta este poezia: o reașezare a lucrurilor, a fenomenelor și a sentimentelor în alte semnificații.
Cum ai ajuns în lumea scriitorilor sătmăreni?
Printr-un concurs de împrejurări, l-am cunoscut pe regretatul Viorel Vladimirescu. El mi-a zis să îi aduc câteva poezii, să vadă cum scriu. Apoi, lucrurile au evoluat oarecum firesc… M-a prezentat poetului Ion Bala și, din acel moment, am început să particip la întâlnirile cenaclului Afirmarea.Ion Bala a devenit mentorul meu. L-am apreciat pentru cultura sa și pentru felul de a scrie. Din păcate, boala lui s-a suprapus peste perioada în care i-am născut pe cei doi copii ai mei. Aș fi vrut să fi fost mai liberă, să îl fi putut vizita și atunci…
Ai volume publicate sau apariţii în reviste de specialitate? Pregăteşti ceva nou pentru iubitorii de poezie?
Da, unele din poeziile mele au fost publicate în revistele Vatra, Poesis, Citadela, Cronograf, Acolada. Am câteva poezii publicate în volume colective și altele publicate pe site-ul revistei on-line LaPunkt.Am publicat un singur volum, în 2019, a cărui prefață a fost scrisă de domnul George Vulturescu. Din păcate, editura aleasă pentru publicare nu a gestionat momentul cu seriozitate, astfel încât codul ISBN al cărții nu apare în înregistrările Bibliotecii Naționale nici în ziua de azi. Mă tem că voi fi nevoită să îmi reeditez volumul, la o editură mai serioasă.După ce voi depăși acest moment, voi publica un al doilea volum, care își așteaptă, cuminte, rândul…
Ce stări predomină în poezia ta? Ca stil de a scrie, preferi abordarea clasică sau cea modernă ?
Pentru mine, poezia este catharsis, dar și joc lingvistic, joc de idei. Încerc să fac din versurile mele o provocare, să ofer posibilități noi de înțelegere a lumii. De aceea, cred, poezia mea este una a întrebărilor, este căutare, zbatere… Dar încerc să îmbrac totul într-o formă ludică, ironică. Cum poezia are mai multe niveluri de interpretare, de analiză, dacă ar fi să ne referim strict la nivelul construcției versurilor, pot să afirm că mă regăsesc în poezia modernă.
Ce simte poetul când, peste ani, îşi reciteşte creaţiile scrise cu mult timp în urmă?Ai experimentat asta?
Creația literară a unui scriitor este albumul său de sentimente și de gânduri… Recitindu-le, rememorezi viața secretă a sufletului. Dar, dacă îmi citesc poeziile cu un ochi critic, se întâmplă să simt că, pentru momentul acela, când a fost scrisă o poezie, nu puteam exprima mai bine, o stare, o idee. Alteori, aș vrea să mai modific ceva.
Se mai citeşte, azi, poezie?Cum ai promova tu acest gen literar? Poate ne dai câteva idei…
Da, cu siguranță se mai citește poezie. Uitați-vă ce căutate sunt cărțile de poezii ale lui Iv cel Naiv, inginerul devenit scriitor, care ține să nu își dezvăluie, încă, identitatea. Poeziile lui jucăușe, însoțite de ilustrațiile viu colorate ale artistului Vali Petridean au asigurat un mare succes volumelor sale.E greu să promovezi poezia într-o țară în care literatura, cultura, arta nu au susținere și nu au avut de ani de zile, indiferent de culoarea guvernelor. Ar trebui să insuflăm dragostea față de literatură, de poezie, încă din clasele primare. Trebuie să le facem cunoştință copiilor cu niște cărți colorate, cu o prezentare grafică atractivă. Dar, pentru a produce asemenea cărți, este nevoie de bani. Tot de bani este nevoie și pentru a dota bibliotecile școlare, județene, pentru a organiza evenimente de popularizare a unor autori sau a unor genuri literare…Existența unor cenacluri literare în școli, în licee, care să le dea o voce tinerilor, i-ar îndruma pe aceștia către forme artistice de manifestare a energiilor efervescente specifice vârstei lor.
Există vreun moment care te-a marcat ca poetă, poate un cuvânt, un gest, o încurajare din partea cuiva avizat, care te-a îndemnat să urmezi calea adevărului tău?
Fiecare om este suma întâlnirilor sale cu alți oameni. De aceea sunt tentată să afirm că au fost mai multe momente, în care diverși oameni au contribuit la luarea unor decizii, care mi-au conturat parcursul vieții. Am avut norocul să întâlnesc oameni deosebiți, profesori talentați, care au fost un exemplu pentru mine.
Ştiu că frecventezi cenaclurile literare din oraş, Afirmarea şi Cronograf.Cât de importante sunt întâlnirile din cadrul lor?
Sunt importante, asta e clar! Scriitorii sunt tot oameni, au nevoie de socializare, de întâlniri în care să dezbată idei, să construiască punți…
Te-ai simţit vreodată descurajată în a scrie poezie?Dacă da, cum te-ai ridicat din nou spre ea?
Nu, în nici un moment nu am renunțat la a scrie atât poezie, cât și proză. De fapt, scrisul, arta în sine au fost forme de rezistență, în mai multe epoci, pe toate continentele.
Poetul scrie din nevoia de a-şi exprima propriile trăiri sau eşti de acord cu abordarea „scriu într-un anume fel pentru că asta se cere, asta prinde”?
Poetul scrie pentru că trebuie să scrie, pentru că, dacă nu scrie, cuvintele pe care le adună în el, ideile care cresc în el, îl sufocă. Dar poți fi poet dacă scrii câteva versuri de dragoste, iubitei tale?Cred că, pentru a fi poet, trebuie să ai abilitatea de a manipula idei și cuvinte la nivel figurativ, să ai capacitatea de a lansa provocări la adresa unor prejudecăți… Un poet poate surprinde o idee, în câteva cuvinte, care ar trebui să te poată opri din alergătura cotidiana și să te pleznească peste frunte în cel mai neașteptat mod, făcându-te să exclami: „Asta este!”
Ai vreun tabiet atunci când scrii? Unde sau cum te găseşte inspiraţia?
Timpul meu este foarte limitat. Trebuie să îmi împart orele cu mare grijă! Din cauza aceasta, nu mai am timp pentru tabieturi, când vine vorba de scris… Se întâmplă să mă întâlnesc cu inspirația, în cele mai neașteptate momente și în cele mai neașteptate locuri. De aceea, am hârtie și ceva de scris la mine, tot timpul. Îmi notez ideile și apoi le las la dospit. Le șlefuiesc seara, târziu, când copiii s-au culcat, în timp ce ascult muzica preferată, la căști. Muzica și literatura merg mână în mână… Deci, da, poate că acesta este un tabiet.
Ce-l face pe un poet să nu fie unul oarecare? Este poetul nemuritor?
Un poet devine nemuritor doar în măsura în care poeziile sale reușesc să atingă ceva în conștiința oamenilor. Dacă poezia sa reușește să își facă un culcuș în inimile oamenilor, atunci și amintirea poetului va rămâne acolo.
Se spune că arta e cea care va salva omenirea. În acest context care este mesajul tău cititorilor acestei pagini?
În prezent, beneficiem de o extraordinară libertate de exprimare artistică. Dar să nu uităm că înaintașii noștri au luptat pentru dreptul la cunoaștere, pentru libertatea de a-și exprima gândurile, sentimentele, în diferitele forme ale artei! Unii au plătit cu viața, alții, cu ani grei de închisoare, alții au fost marginalizați, ostracizați… Iar noi am ajuns unde suntem tocmai datorită acestor sacrificii. Datoria noastră este să păstrăm flacăra cunoașterii, a culturii, a artei, aprinsă.
Referindu-ne strict la literatură, ca ramură a artei, i-aș îndemna pe toți să nu renunțe la citit! Cărţile sunt lumi paralele, experienţe trăite sau posibile. Lectura e un mod de a cunoaşte. Lectura îţi spune ceva despre cum sunt legate lucrurile în lume, cum se iubeşte, cum se speră, cum se moare. În viață, toate ni se întâmplă pe neaşteptate. Se întâmplă să ne naştem, se întâmplă să ne îndrăgostim, se întâmplă să murim. Marile lucruri vin astfel... Important e cum suntem pregătiţi pentru toate acestea.
Ea este Florina! Până data viitoare, nu uita, drag cititor, să fii creativ şi autentic!
Georgeta Govor
