În 18 iunie se împlinesc 15 ani de când profesorul-cărturar Nae Antonescu nu mai este printre noi. Într-o zi călduroasă din 2008 îl petreceau pe ultimul drum pământesc, către cimitirul din satul unde văzuse lumina zilei într-o zi de decembrie a unui an binecuvântat, 1921, în care se născuse și ultimul rege al României, la care Nae (Ioan pe numele de botez) a ținut foarte mult.Cum de altfel a ținut la Terebeștiul natal, la frumoasa lui familie, la menirea de dascăl pe care și-a asumat-o din toată ființa sa, la epoca interbelică, în care își formase cultura care l-a ajutat să treacă vremuri atât de grele și, poate mai presus de orice, la tot ce a însemnat revuistică românească. Nu degeaba a fost etichetat drept „părinte” al acestei preocupări, care prin specialiști de calibrul său, a devenit știință.
Nu vom aminti acum titlurile cărților sale, furnizorii moderni de informații ne ajută să le aflăm cu ușurință. Vom aminti însă faptul că postum, au apărut trei cărți aparținându-i truditorului în câmpul presei și culturii. Prima, o antologie a articolelor sale despre publicații și publiciști din Sătmar, realizată la Biblioteca Județeană Satu Mare. Apoi, o parte din amintirile sale grupate în Jurnal, iar mai recent, o parte din vasta corespondență. Aceste mai recente apariții,sub egida Bibliotecii Centrale Universitare din capitala Ardealului.
De altfel, cele două instituții ale cărții sunt moștenitoare și, observăm cu bucurie, valorificatoare ale frumoaselor semne și însemne lăsate ca exemplară zestre umană de Nae Antonescu. Iar faptul că unui scriitor îi sunt editate cărți și după Marea Trecere, înseamnă că nu a trecut degeaba prin viață...
Ni-l putem închipui lesne pornind către Satu Mare sau alt centru urban cu bibliotecă, de acolo, din satul său drag, urcând pe năstrușnica și regretata „Zsuzsi” ori în autobuzul de IRTA. Cu nelipsitu-i balonzaid și cu geamantanul tixit de cărți, ziare și reviste. Prin plecarea sa dintre noi, cultura a devenit mai săracă. Alături de scriitorii mai în vârstă ori mai tineri, probabil că acolo, în Ceruri, tot despre presă sunt cele mai arzătoare discuții purtate de cel care a fost Nae Antonescu.
- Viorel Câmpean
