Atât la bustul poetului Mihai Eminescu din fața Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare, cât și la Monumentul Limbii Române din curtea Muzeului de Artă din Satu Mare, s-a organizat un șir de manifestări cu depuneri de coroane în memoria poetul național Mihai Eminescu, începând cu ora 10.00. Așadar, în data de 15 iunie 2023 se împlinesc 134 de ani de la încetatarea din viaţă a Luceafărului poeziei româneşti, poetul Mihai Eminescu.
Întoarcerile spre poezia și mitul Eminescian au devenit un ritual, deși parte din viziunea și creația sa ar trebui să ne înlocuiască mereu ca un contur, ca necesare repere poetice filosofice sau culturale spre care revenim an de an pentru înțelegere și devenite. Lecția Eminesciană explicită sau subtilă, peste timp și viacuri este despre artă, despre emoție, despre un sistem valoric autentic, despre frumusețea limbii române și despre temeiurile unei istorii scrise cu jertfe, o lecție despre cum putem supraviețui prin cultură, credință și adevăr, prin întregirea sinelui.
„În acest sens cele trei elemente textuale din Odă în metru antic, par să condenseze semnificații majore ale decursului său liric „Steaua singurătății, nepăsarea tristă, regăsirea sinelui”, dar și un cod filosofic în care ne refugiem și noi deseori din fața unor timpuri nefaste fără glorie și inspirație.
În expresia lui Constantic Noica, putem spune că genul Eminescian „este acel eu care a aflat că este în noi ceva mai adânc decât noi înșine, așadar, eul și-a găsit sinele”-Constantin Noica, Sentimentul românesc al piontei.
Între două simbolice planuri poetice, unul al echilibrului, rezultat din contemplarea rece a universului, „nu credeam să învăt a muri vreodată pururi tânăr înfășurat în mantan”, și un alt plan, al trăirii pasionale al arderii prin iubire „de al meu propriu vis mistuit mă vaiet pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări”, se decupează o sensibilitate creatoare profundă, romantică, prin imaginarul artistic, modernă prin neliniștea existențială, prin sugestiile unei suferințe ontologice, prin antiteze grave în care dionisiacul este sublimat apolinic, iar calmul și singurătatea însoțesc aspirația spre moarte ca stare de voluptate a descoperirii ultimative a sinelui”, a spus dorectoarea Colegiului Național „Mihai Eminescu”, Natalia Boloș, în cadrul manifestărilor dedicate poetului.
Versul nucleu „nu credeam să învăt a muri odată”, devine și mai relevant azi, la 134 de ani de la plecarea sa, fiind gândul poetic cel mai profund și expresiv din literatura română, sinteză a unui sistem lirico-filosofic prin care se deschid mereu alte trepte, alte sensuri ale cunoașterii și ale culturii, ale contemplării, ale iubirii, de fapt, ale vieții și morții. Ființa poetului va fi învățat să moară, dar poetul nu a murit.
Astăzi este despre emoție poetică și sens, despre ființe cu destin care transcet timpuri și limite.
„Ca în fiecare an, există două momente obligatorii în care sătmărenii vin la Monumentul lui Mihai Eminescu și la Monumentul Limbii Române care este legat de numele lui Eminescu. Desigur, despre Eminescu s-au spus foarte multe lucruri și stai să te întrebi oare ce s-ar mai putea spune, dar universul pe care a avut privilegiul existențial sâ-l atingă cu vibrația sufletului său este incomesurabil. Poeziile lui, multe dintre ele postume, dezvăluie un lucru tulburător și anume acela că Emineascu a trăit simultan mai multe vieți. Și cei 39 de ani pământești probabil că sunt 39 de milenii, raportate la o altă scară. A murit întristat, în depresia chiar și cu toate că era tânăr, foarte multe din poeziile lui sunt premonitorii”, Felician Pop, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Satu Mare.
În cadrul manifestărilor, eleva Cristina Simo din clasa a-VI-a de a Colegiul Național „Mihai Eminescu”, a recitat una dintre nestematele lirice Eminesciene „Floare Albastră” scrisă de Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, pentru a rămâne în aceași atmosferă, corul seniorilor Carp Satu Mare, coordonat de Ana Cucu a intonat un cântec pe versurile lui Eminescu, iar mai apoi s-au depus coroane de flori la monumentul poetului.
Au depus coroane Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Inspectoratul Județean Satu Mare, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, Cenaclurile Cronograf și AlfaZ din Satu Mare și Asociația Pensionarilor „Unirea” din Satu Mare.
Manifestările au continuat de la ora 10.30, la Monumentul Limbii Române unde s-a vorbit și ce a însemnat pentru Mihai Eminescu Sătmarul.
