Haideț’ tăți cu voie bună
C-așe-i datina străbună
‘Om lucra, ne-om veseli
Și tare bine ne-a hi!
De-om găta lucru p’afară
Ne-om cinsti cu-o pălincioară
Și de ne-a hi gazda bună
Ne-a plăti cu-n joc în șură.
Mădărăseni, ardudeni, sătmăreni, scoateți cămeșile tradiționale de la
păstrare, din lăzile de zestre care mai sânt, ori de prin lădoiele
bunicilor și haideți la danț, o “Clacă pă danț”, la șura lu’ Ghiță
Săvianu din Mădaras, duminică, în 24 a lui Răpciune(septembrie), tocmai
în Duminica Satului Românesc, după ieșitu’ de la biserică.
Gazda nostă își lucră lucru’ și apoi ne cinstește cu muzică, joc și
bucate alese. Ghița lu’ Săvianu s-o înțăles cu “chizășii” că după ce’or
desfăca un car de mălai, și-or tâia bâliile, clăcanii noști de la
Ansamblu’ Cununița, Ansamblu’ Cetatea Codrului și lăturenii de la
Atelierul de Joc Popular din Sălaj ‘or juca sub Ceatăra de la Carei,
tarafu’. Apoi a hi cu noi și-a nost Petrică Mureșan și Ana Holdiș Pop,
Leontina Dorca, Carmen Sas, Malvina Madar Iederan, Cornel Pop și mulți
alții…
Duminică, 24 Septembrie, ne-ntâlnim la MĂDARAS! Luați cu voi - voia de
muncă și costumu’ tradițional!
ADDENDUM:
„Claca pă danţ” este o particularitate a tradițiilor românești cu
funcție socială și de inițiere. Era îndătinată în sate din zona de
nord-vest a României, până la dispariţia jocului duminical și era
organizată de feciorii holtei. Gazda clăcii era întotdeauna un gospodar
care cerea un număr de clăcani de la chizăşii aleși de feciori pentru
munca cărora gazda plătea muzicanţii in bani, in funcție de zilele de
muncă prestate de tineri. După ce feciorii se apucau de muncă,
muzicanţii arvuniți cântau aproape tot timpul în faţa clăcanilor. Gazda
aducea prânzul, iar lucrul continua până la gustare, când clăcanii erau
serviţi cu horincă, fasole cu ciont, plăcintă cu brânză și “ciurigăi”.
După masa de la amiază flăcăii jucau cu fetele un ceas bun. La sfârşitul
zilei clăcanii erau primiţi la casa gazdei, unde li se pregătea un ospăț
în şură, bun prilej de joc și voie bună. (Pamfil Bilțiu- Memoria
ethnologică nr. 64 – 65 * iulie – decembrie * 2017 An XVII)
