Recent a avut loc întâlnirea cenacliştilor "Afirmarea" în noua locaţie din incinta Liceului de Arte "Aurel Popp" din Satu Mare. Poeta Liliana Dobos-Lazăr profesoară de limba și literatura română, vicepreședinta Cenaclului "Afirmarea", a adus în fața colegilor câteva dintre noile sale creaţii, din care am spicuit următoarele:
Recunoștință
Îi sunt recunoscătoare Domnului
pentru cântecul cucului numărându-mi ritmat anii de apostolat,
pentru câinele care-și cere libertatea și-n plânsul lui mă regăsesc nevăzută,
pentru fiecare petală de floarea soarelui,
pentru glasurile vrăbiilor și pentru puful puilor căzuți din cuib,
pentru florile ce cresc din rănile asfaltului,
pentru nepăsarea verdelui și a vieții în fața oamenilor,
pentru vers și pentru singurul meu pește care a renunțat la sinucidere,
pentru cântece vindecătoare,
și pentru diminețile care-și deschid ferestrele în palmele sfinților,
pentru cuvintele în așteptare,
în trecerea grăbită peste vreun drum,
uitând să se rostească.
...din cititorul de bare al vieții
Să ne mutăm pentru o săptămână la un hotel, din banii unui voucher
Să ne retragem din socotelile altora pe socoteala noastră
Să vedem zebre roz, peste tot, zilnic
să ne rugăm de vreun psiholog să ne descifreze mâzgăleala zilelor din ultimii 10 ani
Să ne permitem să ni-i amintim pe cei deja biodegradați
să ni-i însușim, să ni-i facem ai noștri
să nu ne fie nici teamă, nici rușine
să le simțim căldura ochilor din degetele îndepărtate din texturi umane
să ne dezicem de înmormântări și să ne achiziționăm la majorat copacul
Să ne limităm la a cumpăra banane mici și verzi
și nerozii de neformulat
Să ne fi crescut părul între timp
și să ne lipsească timpul în care mai aveam certitudini
De orice fel, de orice dimensiune,
Și coridoare ample, ca să avem pe unde să ieșim din viață
cât mai zâmbitor, cât mai larg, cât mai repede
Întrebarea...
Și ce ne facem cu strigătele din noapte
cu bocetele și respirațiile necunoscute
cu discursurile șoptitorilor
cu icnetele strămoșilor
cu poezia mamei, a bunicii și a celorlalte zeițe?
Și ce ne facem noi, purtători ai caduceului
când înțelegem chemările
adresate doar nouă de câini, de pisici, de păsări și pomi
de cei de dincolo
și de cei de dincoace de lumea închisă între întoarcerea capului
și un zâmbet scăpat înspre nenimeni?
Grupaj realizat de G. I. Govor
