O fetiță-odată-mi spune
Că un motan fură alune…
Și nu una, cinci, mai ulte
Ci-o desagă cât un munte.
Ia să văd, am zis îndată:
Ce motan să fie, fată?...
Ce motan și cum îi spune
De fură munți de alune ?
Și-uite-așa ne-am pus la pândă
Într-o zi-nsorită, blândă:
Și… Țop încolo,-ncoace…Țop !
Atncea am strigat: Rămâi pe loc !
…Și a rămas pe loc, fără de frică
O arătare neagră mică…
Așa… se dumeri fetița:
O, nu-i motan, e veverița !
