„Am fost şi eu pe limba de pământ dintre viitor şi trecut“.Pentru mine, a vorbi despre Ioan Nistor e foarte uşor şi, în acelaşi timp, foarte greu.Asta, pentru că-i cunosc bine traiectul existenţial şi pe cel creator. Am avut un traiect exterior asemănător, fiind la doi paşi în urma lui, beneficiind din plin de experienţa pe care o avea. Mi-a netezit drumul şi m-a iniţiat, ca un spirit tutelar. A terminat Liceul din Negreşti-Oaş cu doi ani înaintea mea, dar ne-am cunoscut abia ca studenţi, la Facultatea de filologie din Baia Mare şi apoi din Cluj Napoca. Peste decenii, în confesiunile care ne-au umplut timpul, mi-a destăinuit nişte amintiri din această perioadă, care mi-au produs mirare, prin care am descoperit viaţa adevărată a unui cocon din Ţara Oaşului, altfel de cum o percepusem eu, deşi din aceeaşi arie geografică. Astfel, nu mi-a fost uşor să-l cred că a frecventat primele zile de liceu în hainele oşeneşti.
Icoana caldă a părinţilor luminează prin pânza timpului, propria familie i-a oferit un model de raportare la realitatea înconjurătoare, la univers, raportare care l-a ajutat să înţeleagă cum se rostuiesc toate în lume, şi să preţuiască darurile vieţii, cu bune şi cu rele, edificând „o viziune a lumii în culori calde, o perspectivă luminoasă bazată pe atitudini creştine.”Fiind primul copil într-o familie numeroasă, a fost investit de timpuriu cu responsabilităţi, de ajutor la treburile casei. O puternică impresie au făcut-o asupra copilului maturizat înainte de vreme, călătoriile în coşul carului, însoţindu-şi tatăl la târgurile din oraşele din jur, adevărate Odisei sub catapeteasma cerului înstelat, într-un dialog cu sine, dar şi cu minunile universului, marcându-i iniţierea. Amintirile din copilărie erau foarte proaspete şi prezente deoarece satul oşenesc din acea vreme, şi familia tradiţională, formau o matrice culturală, care a creat şi perpetuat un sistem de valori şi a conturat o dimensiune socială şi manifestări culturale cu o personalitate pregnantă, bazate pe tradiţie şi autenticitate. Iar el, în pragul vieţii, percepea realitatea prin toţi porii şi prin fiecare fibră, înregistrând în memoria afectivă, cu uimire dar şi cu durerea unei naşteri, metamorfozele fiinţei lăuntrice.„Este naşterea ta spirituală. Când vezi locul tău sub soarele Celui de Sus, abia atunci te naşti cu adevărat. Pentru mine, naşterea aceasta a fost momentul decisiv.”După terminarea facultăţii, el a lucrat la Prilog, eu peste drum, la Racşa, două sate din Ţara Oaşului, şi ne întâlneam periodic la centrul de comună, unde ne mai bucuram mult şi ne conversam, ca un balsam pentru suflet, uneori prin gesturi simple, alteori ne mărturiseam proiectele de viaţă, aspiraţiile culturale şi efuziunile sufleteşti, ca reflexe ale unei comuniuni sentimentale, cimentate de prietenie şi preţuire reciprocă. Am păstrat până astăzi, vreme de cinci decenii, obiceiul acestor întâlniri periodice, pe care le aştept cu nerăbdare proaspătă, ca hrană pentru trupul dinlăuntru. Am descoperit un om foarte delicat, cu o bogată viaţă lăuntrică, sensibilitate cuceritoare şi o înţelepciune care i-au coordonat viaţa. Înţelepciunea din subconştient şi imaginaţia creatoare au fost cele două dimensiuni care i-au plămădit personalitatea şi au creat un model uman şi literar, apreciat şi recunoscut tot mai mult. Peste ani, îmi place să cred că am fost un privilegiat al sorţii, având şansa de a mă bucura de apropierea şi prietenia unui om pe care am ajuns să-l preţuiesc enorm şi să-l simt ca pe un alter ego.
A fost alături de noi, negreştenii, când, o mână de entuziaşti, am încropit un cenaclu literar, „Flacăra Oaşului“, onorat uneori chiar de participarea domnului Ioniţă G. Andron, marele artist fotograf al Oaşului. Ne-a tălmăcit acel „voluptos joc de icoane şi cu glasuri tremurate/ strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea” (definiţia poeziei dată de Eminescu în „Epigonii”), ne-a iluminat și ne-a limpezit aspiraţiile şi căutările, devenind un reazem în efortul nostru de autodefinire. Arsvivendi“.
În 1989 a debutat literar cu volumul de poezii „În umbra ipotezei“, pe care a ţinut să-l lanseze chiar în Negreşti, şi mă bucur că o parte dintre cei care i-am însoţit debutul ne învrednicim să fim prezenţi, ca un arc peste timp, când omagiem o operă literară importantă şi exemplară. Cu un an înainte, un al prieten statornic, George Vulturescu, a lansat tot la Negreşti volumul de debut. Iată că alegerea s-a dovedit de bun augur, cei doi au devenit, peste decenii, personalităţi artistice bine conturate, poeţi de certă calitate, cu o operă literară bogată şi bine conturată, cu particularităţi care le pot defini profilul artistic bine cristalizat.
Un om înzestrat cu har creator devine cu adevărat artist şi-şi împlineşte menirea doar dacă dobândeşte acea conştiinţă de sine, care luminează rostul existenţei sale, faptul că el are un mesaj de transmis lumii şi posterităţii. Iar Nistor a înţeles pe deplin care-i rostul său, devenind astfel unul dintre cele mai viguroase lăstare prin care acest ţinut nordic îşi pompează spre lumină şi veşnicie energiile şi valorile. Energiile spirituale ale Ţării Oaşului i-au hrănit şi sporit creaţia, ocrotind-o, precum Steaua Polară care străluminează ţinutul. Chiar dacă Ţara Oaşului este foarte prezentă în creaţia sa, el nu a devenit ceea ce se numeşte „autor local“, s-a ferit de provincialism, dobândind o anvergură națională, amplitudinea aspiraţiilor sale creatoare cuprinzând temele majore ale creaţiei universale. Parafrazând o expresie celebră, putem să afirmăm că „nimic din ce e omenesc nu-i e străin“, preocupările sale înscriindu-se într-o paletă culturală mai largă, pe lângă poezie însumând studii competente de critică literară, folclorul şi etnografia Ţării Oaşului, publicistică, articole de atitudine civică. Are un adevărat cult al cuvântului, scris sau vorbit, încât excelează în tot ceea ce face, dorind să atingă perfecţiunea, depăşind sfera preocupărilor minore, banale sau conjuncturale. Dar primordial, trăieşte în poezie, prin poezie, pentru poezie, aceasta devenind cu adevărat modul său de existenţă, nu poate concepe în afara spaţiului artei raţiunea de a fi.Despre Ioan Nistor am scris și voi mai scrie. Acum voi mai spune doar că Ioan Nistor este doctor în filolorie al Universității Babes Bolyai Cluj Napoca.
Ștefan Haiduc
